sasusakuforever
Baby Angel
 Din: Timisoara
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 31
|
|
ce rapida esti pisi  )
mersi mult de comentariu
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL 2
Soarele stralucea din nou pe cerul senin. Nu exista nici o urma din bucatile pufoase de vata ce pluteau de obicei pe bolta cereasca.
In usa unei camere simple, se auzira cateva bocanituri apoi se deschise cu un scartait prelung. Pe usa intra un barbat brunet cu ochii ca onixul ce purta o pelerina lunga si neagra, cu norisori rosii. Era obijnuita "uniforma" a organizatiei Akatsuki. Pasii tanarului rasunau puternic in camera, in timp ce Itachi se apropia de patul fetei ce dormea, adanc cufundata in vise.
-Trezeste-te! Ordona acesta in timp ce o zgaltaia pe fata.
Dezorientata, tanara care abia deschise ochii se ridica in capul oaselor mormaind un " 'Neata!". Ignorandu-i privirile "ucigatoare", Itachi ii spuse fetei:
-Imbraca-te cu pelerina Akatsuki. Astazi, eu, tu si Deidara mergem in misiune. Il vom captura pe Kiuubi(sper ca am scris bine).
-Kiuubi? Asta nu e vulpea cu noua cozi? Intreba fata revenindu-si din buimaceala si devenind serioasa.
-Ba da! Fiind trei persoane, ar trebui sa fim capabili sa il capturam fara sa il omoram. Ii raspunse brunetul la intrebare.
-Cum ramane cu antrenamentul meu? Intreba fata curioasa de raspunsul senseiului ei.
-Il vei continua cand ne intoarcem. Veni si raspunsul din partea lui Uchiha.
Putin imbufnata dar evident resemnata la soarta, rozalia cobora lenesa din pat, insfaca niste haine la intamplare din dulap, printre care si pelerina odioasa, si intra in baie.
-Grabeste-te! Se auzi vocea nerabdatoare si nervoasa a senseiului.
Fata se prefacu ca nu il aude si isi continua dusul relaxant. Apa curgea pe corpul tinerei dandu-i fiori de placere dar spre dezamagirea fetei constata ca apa calda era pe sfarsite si ca trebuie sa se grabeasca. Opri apa si se imbraca repede. Se sterse pe cap cu un prosop uscat apoi se pieptana si isi prinse parul intr-un coc cu doua ace. Isi lua pelerina oftand. Ii parea rau ca trebuie sa isi acopere pielea ca laptele cu o pelerina atat de caraghioasa. Intr-un final iesi din baie gata pentru drum.
-Deidara ne asteapta in fata casei. Anunta Itachi multumit la vederea tinerei.
Coborara impreuna treptele apoi iesira pe usa din fata. Acolo ii astepta un baiat ce parea de varsta lui Itachi, blond cu parul prins intr-o coada de cal in varful capului si cu o suvita lasata libera pe fata, in partea dreapta. Era la fel de inalt ca si Itachi si purta obijnuita pelerina neagra cu norisorii rosii conturati de o dunga alba. Dadu din cap in semn de salut. La fel facu si Itachi impreuna cu Sakura, dupa care pornisera impreuna la drum.
Dupa vreo jumatate de ora de mers, tanara rozalie realiza ca nici macar nu stie unde merg asa ca prinse curaj si intreba:
-Unde mergem, mai exact?
Deidara isi dadu ochii peste cap si ii arunca o privire fulgeratoare celeilalte parti masculine apoi ii raspunse fetei:
-In Konoha. Raspunsul lui fu scurt si la obiect.
-Cum arata cel pe care il cautam? Veni o alta intrebare de-a fetei.
Dupa o alta privire fulgeratoare din partea blondului, Itachi baga mana dreapta in buzunar dupa care scoase o fotografie ce i-o inmana Sakurei.
Poza infatisa un baiat cam de varsta ei, blond cu ochii albastii, ce parea foarte energic. Dupa modul de a se imbraca puteai sa iti dai seama ca e naiv, neatent si neglijent.Pe cap purta o bandana specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru genini, iar pe fata purta un zambet larg: genul de zambet ce te face sa crezi ca persoana respeciva are o viata usoara si fara probleme, dar care de obicei ascunde sentimente profunde.
Rozalia memora infatisarea baiatului dupa care ii inapoie poza brunetului.
Soarele isi castigase pe deplin locul pe inaltul cerului. Restul drumului fu tacut pentru cei trei membrii Akatsuki care au ajuns repede in Konoha.La intrarea in sat, cei trei s-au despartit. Sakura s-a dus la campurile de antrenamente deoarece credea ca sunt slabe sanse sa-l gaseasca pe baiat acolo iar ceilalti doi au plecat in directii diferite pe aleile pustii ale satului.
Fata mergea linistita printre cutitele kunai si stelutele shuriken ce erau infipte in pamant cand observa doua siluete printre copacii batrani. Dupa o privire mai atenta, ramase stupefiata realizand ca cele doua siluete erau doi baieti: gazda lui Kiuubi si un alt baiat brunet. Ambii pareau a fi de varsta ei. Se apropie de ei cu pasi marunti in timp ce isi impatura si punea in rucsac pelerina ca sa nu fie recunoscuta. Hainelei ei care erau acum la vedere ieseau in evidenta in decorul monoton al campurilor de antrenamente. Avea un maieu violet inchis ce scotea in evidenta pielea ca laptele si bustul generos si o pereche de pantaloni foarte scurti albi desupra carora purta o fusta roz tipator. In picioare purta aceleasi cizme negre, din piele, inalte pana sub genunchi.
Vazand ca cineva se apropie, baietii se oprira din antrenamente ca sa se holbeze la fata ce se apropia cu pasi marunti. In acelasi timp, rozalia reusi sa il vada mai bine pe blond deoarece brunetul se adanci in padure.
Era exact asa cum isi imaginase ea: putin mai inalt decat ea, energic dar de data asta afisa un zambet tamp si usor pervers.
-Salut! Eu sunt Naruto! Ce vant aduce pe aici o fata asa de frumoasa ca tine? Itreba acesta mentinandu-si acelasi zambet pervers.
La auzul cuvintelor folosite de baiat, fata pufni si isi scoase pelerina Akatsuki pentru a-i da de inteles baiatului ceea ce vrea. Zambetul blondului se sterse facand loc unei mutre furioase.
-Ah! Iar Akatsuki! M-am saturat de voi! De ce nu dispareti pur si simplu, si ne lasati in pace? Se planse blondul al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc.
-Asta-i viata! Am raspuns nepasatoare. Vocea mea melodioasa rasuna limpede pe langa fosnetul padurii.
Infuriat la culme de replica mea, baiatul incepu sa loveasca cu pumnii si cu picioarele. Ii evitam loviturile fara cel mai mic efort.
-Ma asteptam la ceva mai mult din partea lui Kiuubi! L-am intaratat eu pe blond.
-Numele meu este NARUTO! Veni raspunsul lui furios.
Obosit de atatea inercari de a ma nimeri, se indeparta ca sa isi traga sufletul. Am profitat de ocazie si am disparut din raza lui vizuala ca sa apar langa el si sa ii ofer un pumn in burta. L-am azvarlit cativa metri in spate, intr-un arbore batran care se prefacu in lemne de foc la impactul cu corpul baiatului. Pe gura incepu sa scuipe sange dar dupa ce isi reveni putin injura printre dinti. Era clar ca e terminat asa ca m-am apropiat de el lasand garda jos.
Asta a fost cea mai mare greseala deoarece m-am trezit amenintata din spate cu un cutit kunai. Uitasem de brunetul de mai devreme iar acum ma tinea prizoniera in bratele puternice presand usor cutitul kunai pe pielea gatului meu pana ce un firicel de sange isi facu aparitia. Enervata la culme de tupeul baiatului, am dus mana la par si am scos acele din parul ce se revarsa liber pe spate, si le-am infipt in picoarele baiatului.Odata eliberata din stransoarea lui, am disparut din nou pentru a reaparea la cativa metri distanta de el.
Eram furioasa la culme dar cand i-am intalnit privirea nu stiu ce s-a mai intamplat. Furia incepu sa se diminueze pana cand ajunse la zero, inima incepu sa isi accelereze bataile iar eu ma pierdeam. Abia atunci am realizat cum arata cel care m-a luat prin surprindere. Parea cam de varsta mea, poate cu un an mai mare decat mine, dar in rest, era o copie fidela a lui Itachi.
Mi-am scuturat capul de cateva ori ca sa-mi revin din visare si atunci s-a intamplat inevitabilul: dintr-un nor de fum maroniu isi facu aparitia un barbat cu parul alb, parca suflat de vant intr-o parte, ce purta pe cap o banderola specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru jounini, care ii acoperea ochiul stang. Bluza lui de un albastru inchis se prelungea acoperindu-i gura si nasul. Deasupra bluzei avea o versta kaki cu multe buzunare in care avea probabil cutite kunai si stelute shuriken. Avea pantaloni treisfert cu multe buzunare si sandale simple, albastre. O voce glumeata mi-a intrerupt analiza:
-Ce s-a mai intamplat pe aici, Sasuke? Am aflat astfel si numele brunetului.
-Kakashi sensei! Se auzi si tipatul bucuros al lui Naruto.
-Un alt membru Akatsuki a venit dupa Naruto! Se mai auzi si o alta voce. Era Sasuke, care ma privea acum cu ura si dispret. Vazandu-i ochii, m-am pierdut din nou in visare.
Revenindu-mi din nou din reverie am gandit bine situatia. Mi-am cantarit sansele si am realizat ca nu am nici una in fata a doi genini si un jounin.
-Cred ca imi voi termina data viitoare treburile pe aici! Am spus eu atragand intreaga atentie asupra mea. Am zambit superior dupa care am disparut intr-un nor de fum. In gandul meu stiam ca am pierdut. Din pacate pentru ei, am pierdut doar lupta, nu si razboiul.
M-am intalnit cu Itachi si cu Deidara la iesirea din sat si le-am povestit ce mi s-a intaplat in timp ce imi stergeam firicelul de sange de pe ceafa. Cei doi nu au spus nimic nici dupa ce am terminet de povestit asa ca am luat-o ca pe o iertare ca am lasat vulpea cu noua cozi sa imi scape.
"-Fira-i tu sa fii de atac prin surprindere! Acum mi-am pierdut cele mai bune ace de par!" ma plangeam eu in gand in timp ce imi luam pelerina pe mine.
-Mai bine plecam, si ne intoarcem peste doua zile numai eu si Sakura. Propuse Itachi privindu-ma suparat. Avea si de ce sa fie suparat. Dupa toate antrenamentele si toate luptele eu inca nu invatasem ca nu e bine sa las garda jos. Eram sigura ca aveam sa primesc antrenamente suplimentare pentru atacurile prin surprindere.
Am plecat inainte de lasarea serii si am ajuns repede acasa unde m-am trantit pe pat, bineinteles dupa ce mi-am dat jos pelerina Akatsuki. Am adormit repede, cu gandul la baiatul brunet cu care m-am luptat si care semana leit cu senseiul meu, furata de mirajele somnului, patrunzand in lumea viselor.
Luna rasarise pe cer si impreuna cu misterul ei isi crea spectacolul nocturn. Stelele se intreceau din nou in sclipiri dar nici una nu isi depasea stapana Luna.
Rozalia dormea, iar intreaga natura ii lua exeplul lasand somnul divin sa domneasca in imparatia oamenilor.
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
cum spuneam, primesc comm, pun next chapter
_______________________________________
Sarutul stanjenit si stramb din coltul gurii
Nu a putut, fireste, sa-nvie un trecut
Speranta, otravita de degetele urii,
Azi s-a insinuat si a durut.
(N.Labis)
|
|
