Tsukino
Baby Angel
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 62
|
|
Continuare...
- STOP!!! De ajuns!! OPREŞTE-TE!!!!!!!!! începand sa urle... Nu mǎ mai puteam controla… Simţeam cum cǎldura din vene mǎ încǎlzea din ce în ce mai tare… Simţeam cum îmi ardea corpul… Începuse sǎ doarǎ…foarte…tare… - Ajutǎ-mǎ…reuşii sǎ şoptesc cu mare greutate… Deodatǎ, simţii ceva presându-mǎ tare pe frunte… Cǎdeam în gol…nu mǎ puteam mişca…în faţa mea apǎreau tot felul de imagini…descriau munţi şi copaci ruinaţi…un animal le distrugea…un demon…o vulpe? nu…arǎta ca o pisicǎ…cu…7cozi…"demonul cu şapte cozi?...sǎ fie oare?..." Dintr-o datǎ, tot ce vedeam era negru…absolut negru... o culoare adâncǎ de negru care a fost întrerupt de un ochi demonic, care devenea din ce în ce mai roşu şi mai strǎlucitor [desen 1]…Devenisem speriatǎ… cu cǎt devenea mai aprins roşul, cu atat îmi simţeam corpul arzând mai tare…şi inima… bǎtând mai tare… Începusem sǎ mǎ zbat…Începusem sǎ ţip… - AAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!! am ţipat disperatǎ. Gâfâind, cu inima bǎtându-mi sǎ-mi sara din piept, m-am trezit pe un pat, aşezatǎ în fund…Începusem sǎ mǎ uit în jos, gânditor: "Sǎ fi fost doar un vis? Un alt coşmar?..." Uşa se deschise brusc şi zgomotos. - Ce sa-ntâmplat??! în pragul uşii apǎruse o asistentǎ speriatǎ, probabil de ţipǎtul meu… - Unde mǎ aflu?... spusei încǎ buimacǎ. - În spitalul din Konoha. Te simţi bine? - …mi-am dat seama cǎ aveam bandaje pe corp şi pe faţǎ. Cred cǎ da… Aş putea rǎmâne singurǎ câteva momente? - Desigur! Rǎmânând singurǎ, în linişte, un infinit de întrebǎri îmi nǎvǎliserǎ în minte: "De ce mi se întâmplǎ toate astea?... Oare sunt un jinchuuriki? Sau au fost doar nişte vise?... Dar ceva m-a rǎnit la antrenament… Ce o fi fost?... De ce..." - Hǎǎ!! tresǎrind puternic, am tras dontr-o datǎ aer în piept, dupǎ care respiraţia mi s-a oprit de spaimǎ când am realizat ce tocmai s-a întâmplat: un kunai a zburat pe fereastra şi s-a înfipt în perete, atât de aproape, cǎ mi-a taiat douǎ fire din pǎrul meu castaniu [desen 2]. - CE-- dar fui întreruptǎ de un urlat asurzitor: - HEEY!! SALUUT!!! m-am îndreptat cǎtre fereastrǎ, şi l-am vǎzut pe o creangǎ a copacul din faţa geamului pe... NARUTO! ţopǎia pe o creangǎ, strigându-mǎ jucǎuş, cu o urmǎ de îngrijorare: HEEY!! MARIA, DE CE EŞTI LA SPITAL?? AM VǎZUT O FEMEIE CǍRÂNDU-TE ÎN SPATE ŞI... AAA!!! nu m-a continuǎ deoarece piciorul îi alunecǎ de pe creangǎ, şi începu sǎ cadǎ-n gol. am luat repede suportul pentru kunai şi am aruncat un kunai catre el, agǎţându-i bluza de copac, simţind imediat o durere manifestatǎ prin usturime. am aruncat o privire sub bandaj, şi am descoperit nişte mici arsuri... "Antrenamentul..." Gândurile mele furǎ întrerupte de urletul mânios al copilului: - EU VREAU SǍ VǍD CE FACI, DACǍ EŞTI BINE, ŞI TU AŞA MǍ TRATEZI????!! în sinea mea: "Ha-hi-hi! La fel am fǎcut şi cu Akane-sensei! XD" - Cât de nerecunoscǎtor poţi fi!! Dacǎ nu te 'tratam' aşa, AI FI CǍzut ÎN GOL!! :P - Ei şi ce?? Acum sunt un ninja!! Nu mai sunt doar un copil!! - POŢI SǍ FI ŞI HOKAGE, TOT TREBUIE SǍ AI GRIJǍ!!! - ... mormǎind, se eliberǎ din kunai, urcǎ pâna la fereastrǎ sa-mi înnapoieze kunai-ul. Eu m-am aşezat pe pat, iar el stǎtea în picioare, în faţa mea, lǎudându-se binenţeles, cu bentiţa lui, primitǎ de la Iruka [desen 3]. Apropo! De ce eşti la spital? Ce ai pǎţit? - Nici mǎcar eu nu ştiu... Tu de unde ai ştiut cǎ sunt aici? - Am vǎzut o femeie cu bluza ruptǎ la umǎr şi cu protectoarea agǎţatǎ de gât ducându-te în spate. Am încercat s-o strig dar nu m-a auzit. Era foarte grǎbitǎ, aşa cǎ am devenit curios! - Acela este senseiul meu. O cheamǎ Akane Akera (Lalea). Îţi mulţumesc cǎ m-ai vizitat! - Cu plǎcere! STAI!! Insinuezi cǎ vrei sǎ PLEC?? începuse puuţin supǎrat. - Pǎǎi... Nu... chiar... începând deja sǎ mǎ bâlbâi! Cineva bǎtea în uşǎ: - Maria, pot sǎ întru? Mai e cineva acolo? "FIIUUUU!!! Sunt salvatǎ!!" oftai eu uşuratǎ în sinea mea. - D-da! Va rog! am spus. Uşa se deschise, iar Akane-sensei apǎru în tocul uşii. Vorbeaţi cumva despre mine?? - NE-AI ASCULTAT??? strigǎ Naruto supǎrat. Fǎcând o mutrǎ de 'şi tu ce te bagi??', se aplecǎ cǎrte el spunǎndu-i, cu o moacǎ pe jumǎtate maleficǎ, pe jumǎtate înţepatǎ: - Ei şi CE dacǎ v-am ascultat?? , fǎcându-l pe bietul Naruto sǎ tremure! ))))) - N-n-nimic!! - E bine sǎ am pe cineva prin preajmǎ care sǎ-i mai taie din nas lui Naruto! )))) spusei eu râzând de mama-focului. - Ei, vǎd cǎ ţi-ai revenit! Naruto, IEŞI AFARǍ!! - DA' DE CE??!! - ... stǎtu puţin senseiul meu îndrǎzneţ pe gânduri, dupǎ care acţionǎ fǎrǎ a mai da vreu raspuns: îl agǎţǎ pe Naruto cu mǎna dreapta de 'ceafa' hǎinii, cu mâna stângǎ de celǎlalt capǎt al hǎinii şi-l ridicǎ de pe podea. Îndreptându-l cu capul cǎtre fereastrǎ, Naruto şi-a dat seama ce urma sǎ facǎ şi urlǎ disperat: -NUU!!!! STAI!!!! PLEC ŞI SINGUUUUUUuuuuu..... iar ultima parte a cuvǎntulu nu se mai auzi, pentru cǎ zburase deja de mult timp pe fereastrǎ! Am bufnit în râs! Akane, aşezându-se pe marginea patului meu, se lipezi la faţǎ, gata sǎ înceapǎ o nouǎ conversaţie: - Tu cum te mai simţi? - ... am rǎmas puţin pe gânduri...mǎ gândeam la ce am simţit, la ce am visat... Neavând rǎbdare, am întrebat direct: Aveţi idee de ce mi s-a întâmplat? Ştiţi cauza?a devenit mai seriosǎ.. - Mai întâi, te rog , explicǎ-mi ce ai vǎzut, ce ai simţit, la ce te-ai gândit. şi sǎ fii sincerǎ! - Bine... m-am întins pe pat şi, încercând sǎ-mi aduc aminte, mǎ uitam în gol. [desen 4] Dupa vreo 5 minute, dupǎ ce i-am dezvǎluit totul, sensei a devenit chiar foarte serioasǎ şi concentratǎ...
Va urma.................
Paaaii..... Sper ca va placut si va ca va va placea in continoare... (asta daca nu sunt janica...)
Desen 1:
12.6KB
_______________________________________ Naruto - Animeul meu preferat, De neschimbat! :*
|
|