|
|
Hy!Nam mai postat de mult continuarea asa k mam gandit sa o scriu chiar acum.Sper sa va placa.
Si acum continuarea. Va urez lectura placuta!
Capitolul VI
Fratii Zapezilor: Un pervers fara de cusur si un smecher de primul rang.
Partea aII-a: Ce? Pisici? De unde?
Vjjjj-vjjjj-vjjjj…
Mari bucatele de nea jucau pline de viata in vazduh alaturi de vantul care batea necontenit in orice atingea. Casele din Tara Zapezilor erau incalzite de fericirea oamenilor ce locuiau in ele. Iubire, Bucurie, Caldura,… ce alte sentimente sa mai fie intalnite inainte de Craciun?
Numai o singura incapere ardea de tristete. Parca imbratisa lacoma oboseala si supararea celor cinci copii aflati in ea, dintre care doua persoane luptau pentru viata. O fata cu parul negru spre mov, scurt, statea intinsa pe un pat de spital, bandajata la cele doua maini, la cap, si la piept. Alaturi de ea, pe un alt pat zacea o fata cu parul roz, bandajata la cap, la stomac, la maini si…la picioare. Hinata Hyuuga si Sakura Haruno.
Poate daca…reuseam sa scap mai repede..poate…poate nu ajungea in situatia asta” Gandurile alergau neatente si se ciocneau in mintea unui anumit baiat cu ochii negrii ca noaptea, in care inotau sentimentele de suparare si vinovatie si cu parul negru…asa numitu-l Sasuke Uchiha, ultimul supravietuitor al masacrului de la mansarda Uchiha, razbunatorul clanului. El statea langa patul Sakurei privind absent la trupul ei, incercand sa se sincronizeze cu bataile lente ale inimii persoanei aflata in circumstanta.
Poate daca Hikaru si Mikaru nu ne transformau in animale…nu am mai fi ajuns in situatia asta… mormai Naruto Uzumaki, genin de 13 ani, purtatorul vulpii cu noua cozi, adica Kyuubi. Cu greu incerca sa-si stapaneasca lacrimile, numai ca gandul la persoana iubita va muri, iar camaradul de echipa va avea aceeasi soarta, il tragea in jos. Statea incremenit langa patul Hinatei, aruncand din cand in cand prviri pline de ura asupra unui anumit vinovat …Mikaru…
Doua zile....doua zile au trecut si ele tot nu s-au trezit. Am adus cei mai buni medici ninja din tara asta, si ele tot nu au reactionat la tratamentul lor. Ce sa mai fac? Asa numitu-l Mikaru Nemughi, purtatorul cheii yin isi framanta mintea in gasirea unei noi solutii pentru cele doua fete. Statea lipit de perete cu ochii atintiti asupra bordurii de la patul Sakurei, ochii lui fiind lipsiti de viata.”Fratioare…daca ai fi aici cu noi…cu mine!Nu…nu vreau sa cred…ca ai plecat de langa mine” Parca un fum cenusiu ii acoperise gandirea…iar inima lui inota in tristete. Ceea ce i-a fost mai drag pe aceasta lume a fost luat de langa el…Oare ce s-a intamplat?
Linistea era tulburatoare, aproape devoratoare. Doar un singur zgomot capta privirea celor patru persoane din incapere. Zgomotul scartaitor venit de la usa…in camera isi facu aparitia infirmiera urmata indeaproape de doua fete agitate. O blonda cu parul prins intr-o coada si o bruneta cu parul prins in doua coculete. Ochii lor dadeau semne de oboseala datorita cearcanelor mari ce se aflau dedesuptul ochilor lor. Ino si Tenten…
-Imi pare rau domnilor, cele 5 minute au expirat, va rog sa parasiti incaperea. Vorbi infirmierea, cat de dulce putu. In zadar. Nimeni nu misca nici macar un muschi. Va rog iesiti, pana nu chem paza. Relua intr-un mod agresiv.
-Dar…dar cine esti…tu ca sa ne ordoni ceva anume? Intreba Naruto, incercand sa-si gaseasca vocea pierduta printre ganduri.
-Naruto…mormai Sasuke ridicandu-se, ca si cum i-ar fi spus “sa mergem”.
In drumul lor catre iesire, infirmiera ii privea trista. Naruto se opri si o lua de guler ridicand-o in aer.
-NARUTO, CE FACI?? AI INEBUNIT?? Speriate fetele incercau sa-l opreasca dar fura aruncate in zid de o forta brutala venita de la baiat.
-Niciodata sa nu mai faci asta, ma auzi?? EXISTA, EXISTA o speranta. Urla Naruto necontrolabil, si din cauza scaparii lui ridica mana pentru a si-o plasa peste fata ingrozita a infirmierei. Inainte de impact ea se opri. O alta mana o prinse cu putere pe cea a lui Naruto. Ochii lui albastri erau suparati…si parca spuneau ,Sasuke?!?! EXISTA O SPERANTA, nu-mi spune ca nu o mai ai??”
-Naruto…o mai am, vorbi Sasuke plin de raceala, fixandu-si privirea pe usa…nici eu nu mi-am pierdut speranta ca as putea auzi din nou ca vor respira, ca as putea simti cum chakra pompeaza in trupul lor, dar pentru asta, Naruto, rosti accentuat numele baiatului, indreptandu-si privirea catre el, nu trebuie sa-ti versi furia pe toti.
-Whoa, cubul de gheata a spus ceva memorabil, bravo! Ovationa Naruto dandu-I drmul bietei fete, care arata mai rau ca laptele, dupa care isi ceru scuze imediat.
-Sasuke, Naruto…luati o pauza…sfatui Ino cu o voce blanda, batandu-I prieteneste pe spate.
Dupa ce baietii parasira sala in liniste, cele trei fete se asezara langa celelalte doua fete inconstiente. Ochii lor le priveau cu tristete si cu teama. Tristete? Da…tristete ca, poate, nu le vor mai vorbii niciodata… ca…Sakura nu o sa mai imparta zambetul ei minunat si plin de fericire, iar Hinata nu o sa le mai indulceasca cu vorbele ei calme. Dar teama? De ce teama? Ce au vazut ca sa le fie teama?
Dupa cinci minute Ino se hotara sa sparga tacerea, desi reusi cu greu sa-si foloseasca vocea ce-I tremura necontrolabil:
-Dar…dar…sa z-zicem ca Sakura s-ar trezii…crezi ca o sa se intample asa cum s-s-a i-intamplat a-atunci? Intreba Ino balbaind fiecare cuvant, indreptandu-si privirea de ocean catre singurul loc care nu a fost bandajat pe corpul Sakurei, cele trei petale de cires ce ardeau ca nishte flacari, aflate sub ochii ei.
-Nu stiu…raspunse Tenten inchizandu-si ochii, in speranta ca amintirile cu scenele petrecute acum doua zile vor fi sterse.
Dar…ce s-a intamplat asa de rau incat sa le sperie pe Tenten si pe Ino? De ce au ajuns Sakura si Hinata in spital bandajate? Si unde este Hikaru?...
* * *
-Hikaru...esti sigur? Intreba ingrijorat fratele acestuia, Mikaru, fixandu-si privirea pe obiectul din mana lui. Mai bine ma ocup eu de plan. Mie nu-mi suna deloc bine! Spuse acesta si mai alarmat strangand obiectul cu putere. Si apoi am mai multa experienta decat tine. Afirma indreptandu-si privirea catre Hikaru.
Plin pe tot corpul de gelatina si de fulgi albi si pufosi de gaina, fratele lui, Hikaru, trimise la plimbare un fulg aflat taman in gura lui. Incet, ca si cum ar folosi timpul ca propria arma, intoarse capul catre Mikaru. Privirea lui, plina de flacari, se concentra numai pe ochii speriati ai fratelui sau. Trecuse un minut, trecusera doua..., iar ei tot in aceeasi pozitie se aflau, Mikaru in genunchi, cu obiectul in mana, speriat la culme, iar Hikaru in fund cu picioarele inainte, legate fedeles la glezna, plin de puf, si cu o privire ucigatoare adresata prea-iubitului sau frate.
-Dupa cum vezi, maestre, accentua Hikaru, abtinandu-se de la un zbiarat care sa scoata din imbracaminte pe oricine, am esuat si la aceasta farsa facuta de tine! Iar eu care puteam sa stau langa dusul fetelor si sa le vad facand BAIE!!de data asta Hikaru isi iesi din minti.
Se ridica in picioare si incepu sa-si dea cu pumnii in cap, de parca ar rezolva ceva, dar uita cu desavarsire ca picioarele ii erau legate, si intr-o fractiune de secunda fata lui facu cunostinta cu podeaua. In spatele lui, Mikaru incerca sa-si abtina rasetele, desi ii mai iesea cate o chitaitura. Auzind zgomotele din spate, Hikaru se ridica rapid si, cu gandul sa nu mai cada iar, se prinse de gatul fratelui sau, care avu impresia ca-l va sugruma
-Dar…tie iti convine sa fi sculat dimineata cu o bubuitura deasupra ta, si sa te trezesti apoi cu gelatina din cap pana in picioare si cu fulgi, si mai tare faza e sa fi acuzat de comiterea unei farse, la care, draga frate, accentua Hikaru incet, NU AM PARTICIPAT!! urla baiatul necontrolabil, ochii lui plini de suparare, iar narile fumegandu-I de nervozitate. Mikaru isi acoperii urechile cu mainile ca sa nu mai auda ce mai avea de spus fratele lui. Si apoi am mai fost inchis in camara asta idioata, pentru ce? PENTRU NIMIC!! M-ai auzit? M-AI AUZIt?
Dupa cateva secunde Mikaru isi descoperii urechile si se uita nedumerit la figura din fata lui. Ii arunca o privire de ,,ce-I cu tine?” si intreba calm si sincer:
-Ai spus ceva?
Hikaru realizand ca toata incercarea lui duce nicaieri, se lasa pagubas. Insa el nu era genul de copil care sa renunte la o idee, dar in cazul lui Mikaru, care se mai si considera destept, nu se mai putea stapani. Poate ca Mikaru intr-adevar este un smecher si un destept, de reuseste sa incurce viata tuturor. “Nu-mi pasa mie de ce zice el, eu imi voi pune planul in aplicare, ca un act de razbunare” Hikaru, cu toata fiinta lui voia sa se razbune pe cel care i-a facut lucrul acesta, si exista un singur mod de a pune la punct planul perfect. ,,Cu ajutorul lantisorului meu cu semnul yang si al lui Mikaru cu semnul yin putem sa reusim”
-Da-mi lantisorul din mana ta! Porunci Hikaru fara sa se uite la el.
-Pentru ce? Intreba Mikaru nedumerit.
-Vom pune in aplicare planul la pranz, clar?? Nu mai vreau intrebari acum treci la treba si ia fulgii de pe mine! vorbele lui erau imperative, de parca se saturase sa mai fie condus.
Dupa-amiaza era perfecta pentru o plimbare in natura. Cei patru genini masculini stateau pe iarba si vorbeau lucruri de ale lor. Sasuke, desi nu-I placea sa converseze subiectul propus de Naruto recent, fu obligat de ceilalti ca sa participe, spre dezamagirea lui.
-Hei, Neji? Urla hiper-activul Naruto cuprins de foarte mult entuziasm, sarind in sus si in jos ca o maimuta scapata de la Zoo.
-Ce?
-Zii sincer, replica Naruto cu o tenta de viclenie in ochii albastri electrizanti, iti place de Tenten? Fara sa gandeasca, Neji raspunse rapid:
-Nu sunt obligat sa spun!
-Aha!! Zambi Naruto cu toata gura. O place! Ce v-am spus eu? Intreba el aruncand priviri cand la Shikamaru, cand la Sasuke.
-Poftim? Nu…nu e adevarat…o plac ca..ca… o coechipiera! marturisi Neji mandru ca gasise o scuza plauzibila cu care sa-l depaseasca pe blondul talamb.
-Esti rau…Fata lui Naruto era acum ca a unui catelus ranit, dar se lumina rapid venindu-I in minte o idee! Bine…Sasuke!? O placi pe Sakura?
-Ca o coechpierea, nimic mai mult! Cu ochii inchisi suporta isteriile constiintei sale, care o luase razna, dupa ce auzise vorbele iesite din gura baiatului.
-Pai…si atunci…de ce v-ati sarutat? Intreba Naruto cu o fata intunecata, crezand ca l-a prins.
-A fost o provocare pusa de un tampit!
-Cine-I tampitul, huh, huh, huh? Urla Naruto ridicandu-se in picioare si gata sa-si dea lovitura de gratie.
-Naruto?!.. Stai jos. indemna Shikamaru, vorbind pentru prima data. Acel tampit de care vorbea Sasuke, e un blond care sta langa noi.
-Dar ia stai putin, spuse Naruto incruntat dupa cateva secunde, hmmmm, blond, blond…dar eu sunt singurul blond! HEY!! Uite cine vorbea, CUB-DE-GHEATA!!
-Ce mai descoperire, Naruto! Returna Shikamaru inainte sa se arunce pe spate si sa doarma.
Dupa ce Sasuke ii arunca o privire ucigasa, se lasa o liniste profunda. Neji doar statea si se gandea la ce a fost supus. Isi tot reprosa ca “un Hyuuga nu face bine daca se indragosteste de o fata, pentru ca-si va pierde concentrarea.” Shikamaru dormea dus visand la o anumita blonda stand in fata lui si sarutandu-l cu pasiune. Constient ca in vis era rosu, el nu-si dadu-se seama ca inrosise si in realitate, ceea ce atrase privirea lui Sasuke. Sasuke, pe de alta parte, ducea o lupta crunta cu constiinta lui, si cu vocea sharinganu-lui. In ciuda razboiului din mintea lui, el incerca sa faca toata putinta ca sa nu zambeasca, pentru ca stia ce visa prietenul sau, Shikamaru, si ca sa nu fie prins de Naruto, isi intoarse capul spre padurea de langa locul unde statea. Naruto, ca un copil prea activ, se uita cand in stang cand in dreapta, ca sa vada daca se intampla ceva deosebit. Observa ca Sasuke isi intoarse imediat ce il privi. Scana mai cu atentie scena, si isi aminti ca lipseste ceva. Nelinistit se fastaci da cateva ori ca sa se gandeasca. Dupa cateva minute fara de rezultat, ii intreba pe amicii sai:
-Baieti…unde sunt ceilalti si ce cautam aici? Cat de prostanac poate sa fie Naruto, dupa privirile primite de la cei trei companioni. Ca sa-si ridice gradul de idiotenie, mai intreba: Ce-i? E doar o intrebare nevinovata.
-Naruto, esti cel mai tampit baiat din lume! Afirma Sasuke. Am venit aici ca sa avem grija de cei doi maestri, accentua Sasuke indreptandu-si privirea catre un copac, care parea a fi plin de “mere”,… mult prea plin.
-Bine, bine, dar unde sunt fetele? Si ceialti baieti? Intreba Naruto nedumerit. De parca amicii lui ar stii motivul lipsei partilor feminine din grup, sau, stiu? Dupa expresiile lasate pe chipurile celorlati baieti, inseamna ca Naruto atinse un punct inalt al conversatiei lor. Bietul baiat, o sa aiba de suferit, caci imediat companionii lui aveau in loc de ochi sabii, de fapt Sasuke era singurul care-si activase asa zisul dar al clanului Uchiha, Sharingaanul.
-DE UNDE NAIBA VREI SA STIM NOI UNDE SUNT FETELE? Dupa ce baietii si-au varsat nervii pe Naruto, acesta ramase intr-o pozitie de: ,,Sa ma loveasca cineva, sau ma lovesc eu singur”. Insa in capul lui alerga aceeasi intrebare, si pacat de ea, ca nu-si gasea perechea. Mai degraba bietul Naruto. Capul lui fumega de durere. Se ridica incet si urla:
-DAR EU TOT NU…insa fraza lui se opri la strigatul de teama a doua voci masculine.
-AJUTOR!!!
“Ce a fost si zgomotul acela?” se intreba Naruto.
Fara sa mai stea pe ganduri, cei patru baieti o zbughira in directia vocilor. Nici nu trecu o secunda dupa sosirea lor, ca si acestia se suparara.In fata lor se aflau…Hikaru…si Mikaru…atarnati de un copac, chinuind o biata liana, care, din cate se vedea, nu mai avea mult si se va rupe.
Naruto incepu sa rada cu hohote de pozitia celor doi, iar ceilalti ramasi ii privea cu un oarecare amuzament amestecat cu superioritate in ochii lor. Sasuke, de asemenea plin de nervi, fu primul care deschise discutia printr-o intrebare simpla:
-Voi ce cautati aici?
-Pai…sa vezi…incepu Hikaru zambind ca un idiot.
-Oh, mai taca-ti fleanca, tu m-ai bagat in treaba asta, tu ma SCOTI! Urla Mikaru lovindu-l in cap pe fratele lui, care scanci si mormai un “au” de abia auzibil.
Sasuke, probabil si de plictiseala, dar si de nervozitatea ce crestea pe fata lui alba ca laptele se repezi la cei doi si, in nu mai mult doua secunde, Hikaru si Mikaru aterizara cu un mic buff pe pamantul moale…noroc ca era moale, ca de nu…
Tacerea predomina…niciunul nu mai misca nici macar un muschi, doar o biata musculita canta de zor.
-Ridicati-va o data, nu am toata ziua la dispozitie! Spuse Sasuke incrutandu-se, si unde s-au dus ele? ne-au lasat cu…aceste doua experimente esuate.
-Um…avem nevoie de ajutor…mormai Mikaru, parca fiindu-I frica sa mai si vorbeasca. Probabil era de vina infulenta negativa venita din partea lui Sasuke, sau privirea plictisitoare a lui Shikamaru, sau Neji, cu aura neagra din jurul lui, ori daca nu era de vina bietul Naruto, care privea intr-o parte si in alta ca un tampit… baiatu’ are probleme, e clar.
-Si… care ar mai fi problema? Intreba si Shikamaru intr-un sfarsit.
-Um…pey...ehehe, se feri Hikaru, uh….lantisorul meu e unit cu al lui, um adica lantisoarele noastre sunt…uf…cum sa spun..lipite…Balbaind toata fraza, intr-un final izbuti sa termine.
-Asa ..si? Nu puteti sa le desfaceti? Intreba Shikamaru.
-Uh…asta e problema…nu putem. Spuse trist Mikaru, dar, intotdeauna exista un dar, continua Mikaru cu o fata de catelus, puteti sa incercati voi?
-Dati-l incoace molailor! O sa vedeti ca sunt cel mai tare! Spuse Naruto cu superioritate intinzand mana catre lantisoare. Insa o alta mana le cucerise, anume, mana lui Neji, care avea Byakuugan-ul activat. Se putea vedea concentrarea de pe fata lui, si dupa aproape un minut spuse:
-Sunt legate cu o forta chakra. O sa incerc sa le desfact. Hmmm…punctul slab, e…aici, spuse baiatul, pierdut in concentrare, intinzand primele doua degete ca doua sageti catre locul cu pricina. Reactia fu nula, iar fata lui Neji era plina de surpriza.
Incercati, incercati…actiunea decurge conform planului! rasuna vocea lui HIkaru in propria sa minte, unde zambea malefic.
-Ai dreptate Hyuuga, spuse Sasuke care avea in mana lantisorul. Semnele aste yng-yang sunt bine lipite.
-Dati-va la o parte, vine desteptu’! Urla Naruto luand obiectul in mana. Incerca mai multe metode banale. Prima era cu trasul in partile opuse a celor doua semne. A Doua folosirea dintilor care sa le desfaca. Degeaba, Naruto isi mai strica si dintii pe ele.
-Naruto, vrei sa incetezi cu prosteala si sa mi-l dai putin? Intreba Shikamaru.
-Ia-l! Nu-mi stric eu dintii pe dulciuri, dar mi-I stric pe o PROSTIE! Se jeli Naruto printre suspine de baba.
Dupa cateva minute bune de plimbare a lantisoarelor prin fata ochilor lui Shikamaru, acesta vorbi:
-De fapt, e pusa o parte din chakra unui necunoscut in semnul yng, si alta in semnul yang. Ca polii opusi ai magnetilor se atrag, dar ar trebui sa se desfaca. Parca e mai mult decat doar simpla chakra in acest obiect. Un fel de jutsu, pe care din pacate nu-l cunosc.
-Ceea ce vrei tu sa spui e ca de fapt s-a folosit un jutsu asupra lor? Intreba Sasuke concentrat.
-Da. Afirma Shikamaru, dar ma intreb cine. Fetele nu sunt in stare de asa ceva. Anko si Kakashi nu stau ei de glume, iar nici unul dintre noi nu ar fi facut asta…spuse baiatul ridicandu-si ochii lenesi catre cei trei.
-Am putea sa folosim jutsul de anulare. Rosti Naruto prima lui fraza inteligibila.
-Whoa, Naruto…te simti bine? Intreba Sasuke ironic.
-Ce vrei cub de gheata? Gandesc mai bine decat tine! Na!
-Nu cred ca mintea ta s-ar putea compara nici cu al unei furnici, d’apoi cu a mea.
-Cub-de-gheata! Smuci Naruto.
-Nemanacatule! Arunca inapoi Sasuke.
-Insensibilule!
-Idiotule!
-Increzutule!
-Gura sparta!
-Baiat emo!
-NU sunt emo!! Urla Sasuke infuriindu-se.
Cei doi avea capurile alipite si se impingeau unul pe altul in incercarea de a castiga.
“3…2…1”numara Shikamaru in gand.
-ESTI UN IDIOT! Urlara cei doi impreuna, stand pe jos.
-Ba nu! Raspunsera impreuna.
-Grrr! Maraira cei doi. NU MA MAI COPIA!
-Voi va ganditi ca actionati ca niste copilasi de doi ani? Intreba Shikamaru plictisit de actiunile celor doi parteneri.
-Tembel este cel de langa mine, nu eu! Spuse Sasuke incrucisandu-si mainile.
-Cine? NEJI e tembel? Hahaha!! Rase Naruto cu putere inca se tinea de burta ca sa nu cada, cu lacrimi in ochi.
-KAI! Rosti Neji ignorand fraza blondului. Insa spre surprinderea celor patru shinobi nu se intampla nimic.
Inca doua minute si jutsu-ul se va activa… doar doua! zambi rautacios in minte, singurul baiat care a pus la cale razbunarea
Acele doua minute trecura repede,… in care cei patru ninja incercau sa dezlege misterul, iar cei doi frati asteptau sa se intample ceva. Cu incetul membrii gastii de genini fura acoperiti de o pelicula ce era plina de electricitate. Sunetul pe care il scotea era cu adevarat asurzitor, ca si cum ar astepta sa explodeze. Si asa se si intampla pentru ca in urmatoarele secunde sferele explodara puternic.
In timp ce geninii aveau probleme, Hikaru si Mikaru erau acunsi dupa un copac si lucrau la patru figuri de lut asemanatoare cu infatisarea baietilor si la patru animale
Dupa ce aerul incordat se mai linisti, in privire se distingeau patru figuri micute ca de animal. Primul care iesi din fum, era un motan care avea blana de culoarea intunericului, labele si coada de un bleu spre negru, iar ochii-I erau rosii ca rubinul. Botul ii era alb, de unde si pornea in jos, pe stomac, partea pufoasa si alba. Urechile, care pareau intepate de bleu-inchis catre varf, se coordonau dupa orice sursa de zgomot. Privi nedumerit in jur, si observa ca lumea ii era mai mare decat o stia el. Acesta este un juutsu pe care nu-l cunosc. Poate au folosit transformarea se ridica pe labele din spate si incepu sa umble prin prejur fara vreo motivatie si fara sa-si dea seama de transformarea pe care a suferit-o. Isi atarna privirea cand intr-o parte cand intr-alta . Incerca sa-I strige pe colegii lui, dar tot ce iesi din gura fu un miau melodios. Cand auzi ce a putut sa-I iasa din gura ramase perplex. De data asta isi indrepta privirea catre membrele din fata, iar ochii I se marira la privirea trupului sau . SUNT PISICA?!
-Miau… Sasuke, nu mai privi ca un tampit labele tale. Lasa-le si vino aici sa vedem cum iesim din incurcatura asta. Spuse o voce calma.
Pisica Sasuke privi nedumerit catre sursa vocii, ciulind urechile la fiecare zgomot care-l putea conduce catre detinator. Intr-un final o gasi, vocea apartinea lui Neji, care iesise la lumina. Si el reprezenta o necuvantatoare, la fel ca Sasuke, tot o pisisca.
-Miau, Nu ai de gand sa vii? Intreba Neji din nou.
Neji avea blana de culoarea ciocolatei, brazdata in mare parte de nea. Coada lui stufoasa, imbratisata de alb catre capat, se plimba prin aer fara restrictii. Ochii lui argintii il priveau pe Sasuke cu o seriozitatea intalnita la cei din clanul Hyuuga. Avea botul patat de puf alb care continua pe toata linia stomacului. Urechile de nea se incordau la cate un zgomot. Nici el nu era treaz de cele intamplate; ce s-a intamplat si cum a ajuns pisica.
-Stii ceva Neji? Si in postura de mâţă tot ai privire ucigasa. Ranji Sasuke in timp ce se indrepta catre el cu pasi marunti.
-Heh…si acum vorbeste cubul de gheata, a carui privire poate ucide dintr-o singura incercare. Spuse Neji zambind fals.
Cand Sasuke ajunse fata in fata cu Neji, se lasa o liniste devastatoare, in care se desfasura concursul “celei mai ucigase priviri”.
-Voi doi opriti-va! Spuse o voce plicitisita din spate.
Era tot o pisica. Avea blana stufoasa colorata cu abanos. Ochii lui erau mici si seriosi. Botul era ca perdeaua ce invaluie cerul noaptea, iar coada ii era neagra spre capat, precum si urechile. Ii privea serios pe cei doi din fata lui, in timp ce se indrepta catre ei.
-Va purtati ca niste copii, iar…ofta Shikamaru. Stiti ce s-a intamplat? Intreba acesta uitandu-se cand la Neji cand la Sasuke. Cei doi negara din cap si linistea iar se instala intre ei. Insa nu dura mult, pentru ca o umbra isi facu aparitia in spatele lor, umbla tip-til, si maraia de zor:
-Tada!!! Bohooo, v-am speriat? Intreba, iar, un alt animal cu un zambet pur de vulpe. Blana era de un rosu aprins. Ochii lui erau albastri- electrizanti, plini de optimism. Urechile erau spre sfarsit negre. Botul lunguiet era presarat de alb sub partea inferioara, pornind per linia stomacului. Coada stufoasa era brazdata cu nea si smoala spre sfarsit. Labele ii erau albe ca laptele.
-Naruto, spuse Neji cat mai placut, TACI DIN GURA!
-Oooo, nu ai avut o zii prea sublima? Exclama blondul zambind.
-Taci! Comanda Sasuke.
Pe langa faptul ca lui Naruto ii venea sa topaie dintr-o parte intr-alta, ceilalti inca mai cautau o logica. De ce au ajuns asa? Si de ce tocmai in pisici? Se auzi incet un ce tampenie, frate ,cuvintele tradatoare ale lui Shikamaru. Sasuke inca mai statea in pozitia de sezut si gandea intens. Neji incerca sa vada daca puterile inca ii mai functionau. Spre fericirea lui inca ii mai functiona byakuugan-ul, spre deosebire de rezolvarea jutsuurilor. Normal ca nu mai putea sa faca Ninjutsu daca nu mai avea cu ce sa faca semnele. Labele nu ii mai erau de nici un folos. Taijutsu? Sigur o sa vedem pisici zburatoare, in incercarea de a lovi inamicul. Doar keke-genkai il mai ajuta. Isi activa byakuugan-ul si privi in jurul terenului. Ceea ce ii captase privirea erau doua persoane ce se ascundeau. Dupa calculele lui Neji erau cei doi frati, si dupa parerea lui, puneau ceva la cale. Ciudat ca, vedea doar un firicel de chakra pusa intr-o ata, cu care se parea, ca lega ceva.
-Baieti? Mormai Neji captandu-le atentia celorlalti.
-Pisici, Neji, pisici! Corecta Naruto cu zambetul pana la urechi. Insa aceasta stare nu dura mult pentru ca intalni trei priviri glaciare. Nu stiu ce-I aia gluma! Cat de statuti sunt…duh… gandi Naruto bosunflat.
-Sa reluam. Eu cred ca cei doi pun ceva la cale. Spuse Neji.
-Mai spune-o inca o data, se pare ca vine ceva catre noi. Spuse Shikamaru privind suspicios catre locul celor doi frati.
Se vedeau patrru forme care se miscau, dintre care se pareau ca trei erau negre si cealalta era…alba? Cu cat se apropiau mai mult cu cat se obseva silueta…. Trei soareci? Si… o gaina? Asta-I cu totul absurd. Insa aceasta irealitatea capta atentiile celor patru, mai precis celor trei motani asupra soarecilor si vulpii asupra gainii. Ca niste masini de cursa, animalele au trecat pe langa cei patru shinobi-pisici, oh si vulpe. Si… printr-o singura mutarea acestia au zbughit-o cot la cot dupa soreci si gaina, care s-au despartit, fiecare luand-o in cate o parte diferita.
* * *
Pentu o persoana de calibrul unui lenes de prima clasa, se misca foarte repede. Ochii lui mici si negrii priveau cu inflacarare soarecele pe care il fugarea, ocolind ager fiecare obstacol. Daca soarecele mergea in zig-zag, asa mergea si lenesul. Daca soarecele alerga drept, asa facea si el. Pe un motan, cand il izbeste foamea si in fata sa se afla un soarece, nu il mai paraseste sentimentul de victorie asupra hranei propuse…asa ca …si lenesul nostru. Astfel, se desfasura parca o intrecere. Si cine va gastiga? Oare…soarecele, care alerga pentru a-si salva viata? Sau…motanul pentru a-si satisface poftele.
Pleosc.
Um…poate soarecele, de vreme ce motanul a scapat din vedere…lacul din fata lui? Oh perfect, acum cum fac sa ma intorc la mal? Cu o privire plictisita privi in jurul ei. Ce tampenie Apa, stanci,… iar apa, mal, …iar apa, Ino, iar a-…stop cadru. Ino? se intreba motanul. Ce cauta ea aici?
Ino statea pe malul apei si, dupa parerea lui, culegea flori.
Ei dar asta chiar e culmea! exclama motanul fara sa isi ia ochii de pe fata. O privea din orice unghi. Era frumoasa…iar fata ca de inger parca lumina de una singura.
Intr-un fel il luase somnul…caci nu bagase de seama cand a fost scos din apa. Si cine l-a scos? Cine alticineva decat Ino.
-Gata pisicuto, esti in siguranta acum! Si vei veni cu mine!
Of frate…Sunt motan pentru informatia dumitale!! Dupa cateva minute se auzi un oftat greu din gura ...motanului Te urasc…ma urasc…de ce nu imi mai pot lua ochii de la ai ei?
* * *
Heh…asteapta numai… O sa vezi! scrasni o pisica ai caror ochi erau parca de argint si priveau intens fiinta din fata ei. Soarecele fugea foarte repede, iar pisica noastra nu se lasa mai prejos. Byakuugan! Sa analizam...este foarte rapid…dar si eu la fel. Este inaintea mea cu vreo cateva secunde. As putea sa il prind daca imi maresc viteza…dar cum? Chakra nu mai am. Trupul ei se articula la fiecare saritura pe care o facea. Trecea toate obstacolele, sarea peste pietre mari, ba chiar si peste serpi, dar nu a putut sa evite un Cutit kunai?! Ca orice animal, se feri ca sa nu il loveasca si, astfel, se opri din cursa. Un al doilea kunai se propti exact in fata soarecelui facandu-l sa dispara.Unde crezi ca pleaci?!...Oh perfect…pranzul mea a plecat…mai frumos nici ca nu se putea. Cugeta sarcarstic motanul. Isi dezactiva byakuuganul lasand in urma niste ochi furiosi. Era suparat, i-a scapat hrana care ii era oferita pe gratis. Acum sa gaseasca vinovatul. Obseva ca intr-un tufis se misca ceva. Privirea lui Neji sclipi si ranji malefic. Lua cativa pasi inceti dupa care se repezi la vinovat. Esti al meu! exclama motanul sarind asupra faptasului. Lovi ceva moale.,..si rotund…foarte rotund dupa parerea lui.
-Auuu!! Fundul meu!! Tipa “asa zisul vinovat”
Stai putin cunosc…vocea asta
O privire ca de ciocolata se intoarse spre posterior. Pe deasupra, fumega de furie.
Um…cred ca am dat de belea! Motanul prins de frica dadu driumu’ la posteriorul faptasului incet, in timp ce privea ochii acestuia. Lua cativa pasi in spate de teama. Nu am vazut-o asa decat cand i-a sarit nervii pe Lee cand i-a atins fundul si toate ca toate din pura intamplare! …Stai, stai putin…eu am muscat-o de fund, nu? Oh oh! E grav!
-TU! Razbi faptasul. Vino aici, frumusete. Spuse Intinzand mainile catre Motan. Privirea I se schimba rapid intr-una fericita, iar vocea ii era… ciudat de calma…
Este foarte grav! Nu am alta optiune decat sa …o iau la sanatoasa!
Dupa cum a zis asa a si facut. Fugea ca un nebun prin padure cu o kunoichi pe urmele lui. Era ca si cum ar fi fost criminal si politistii il urmareau.
-Vino aici potaie! Urla fata nervoasa.
Sunt MOTAN, nu POTAIE!
* * *
Ehehe o sa arate bine in taitei. Yaaamy!! o vulpe alerga dupa hrana ei: o pasare alba ce cotcodacea de zor. Taitei cu pulpe de gaina…ehehee gandi dand voie balelelor sa-I curga din bot. Ochii lui lasau sa creada ca ar fi turbat… Alerga atat de rapid incat ziceai ca e o sageata de foc. Insa, asa cum este si in realitate, prostia este la ea acasa…asa ca bietul animal se opri in fata unui sir de broaste testoase, care pareau a trece in partea stanga a sa. Desigur, animalutul, politicos cum e, astepta sa treaca sirul de …Of mai…broaste, parca astea erau alea care se misca incet. Haideti mai o data ca imi pierd puiul prajit! Ca si cum i-ar fi citit gandurile una dintre broscute intoarse capul catre el. Privirea ei era agatata de ochii albastri…Of frate se mai si uita la mine…of frate…incep sa vorbesc ca Shikamaru… Ah!Ce tampenie… Suparata, aceasta ii scoase limba si isi continua drumul:
-Ce animal prost crescut. Mormai vulpoiul.
-Pot spune acelasi lucru si despre tine! Se intoarse broasca si mai suparata.
-Ma poti intelege?
-Normal…Einstein…spuse reptila intrand in tufisuri. Vulpoiul, ramanand in urma, scoase si el limba la broasca ce tocmai a disparut. Dar…cine este Einstein? Dupa cateva minute se dezmetici si privirea ii era umpluta de seriozitate.
Acum unde o fi puiul meu prajit? Ingrijorarea era vizibil scrisa pe fata bietului vulpoi. Privirea lui alerga dintr-o parte intr-alta numai sa gaseasca o urma de …Mancarea mea…uite-o! Isi linse botul si ranji la mica imagine alba din fata. Se lasaa pe vine si incepu sa se indrepte incet catre tinta. A mea esti! Si sari exact pe tinta…dar de ce era mai mare, mai moale, nu avea pene si urla inabusit?
-A-Aaaaaaah! J-jos t-te r-rog!
Vulpea ii dadu usor drumul si se dadu inapoi ca sa vada ce a muscat. Hanorac alb, pantaloni trei sferturi, par ceea ce ducea a safire… Hinata?! CE cauta ea in padure? Hinata, pe de alta parte, se intoarse incet si vazu ca agresorul fusese o vulpe inocenta.
-Aaaaaa o vulpita! Ce frumoasa esti! Exclama fata apropiindu-se de animal.
V-vulpita?? gandi mica mingie de foc din bratele Hinatei. H-hinata?! Desi m -ai flatat…M-mai ranit! Sunt de fapt VULPOI!
* * *
O umbra neagra urmarea o figura mica ce incerca sa isi salveze viata. Parca mergea cu viteza luminii ca in urma lasa numai ravagii. Animalele care aveau de gand sa isi faca nevoile necesare erau devastate de aceasta cursa. Ca o sageata neagra strapungea aerul cu vehementa si incredere apropiindu-se tot mai mult de tinta. Gandeste-te! Numai ai cum sa-mi scapi! Numai ai nicio alternativa! Te poti da batut! Nu…?Che! Ti-ai comandat moartea amice! In ochii lui inota deja victoria! Cand era numai la un pas sa isi infiga ghearele in prada…
BOOOM!
…un copac mare cazu lateral. Si cum se aflau pe o jumatate de buturuga…In cateva secunde erau in aer. Pisica se propti de un copac, iar soarecele il rata la cativa centimetri. Ce ghinion pe mine! Eu am luat copacul, dar pranzul meu nu! Cu o durere grava de cap si o ameteala persistenta, pisica se dezlipi de copac si, ca o foaie, pluti in aer. Acum eu ce mai mananc?[/b] Reusi sa se dezmeticeasca cat de cat de abia cand atinse o suprafata moale… si de protectie, ca sa nu mai cada din nou, isi infipse ghearele, numai ca sa fie intampinat de un lichid lipicios…si de un tipat.
[i]“De cand urla pamantul?”se intreba nedumerit pisoiul. In secundele urmatoare simti o mana care il prinse cu putere de ceafa si incerca sa il dea jos fapt pentru care pisoiul isi infipse si mai tare ghearele.
-Oricine ai fi! Ai face bine sa-mi dai drumul sau..aw..sau…o voce nervoasa numai reusi sa termine fraza ca in urmatoarele secunde scanci de durere.
“Oricine ai fi ai face bine sa nu ma mai agresezi astfel imi voi infige pana si coltii.”
-P-promit ca nu-ti fac nimic! Da si eu sunt vedeta! Te rog…da-mi drumul..
Vocea melodioasa ii canta in urechile motanului di nou si acesta se relaxa, retragandu-si ghearele. Mainile, acum ambele pe spatele lui, il ridicara, si il luara in brate. Hmmm...Cunosc vocea asta, cumva este…
-Daca nu ai fi fost atat de frumoasa, te-as pedepsi, dar cum esti nu-ti voi face nimic.
Motanul isi ridica privirea si intalni doi ochi plini de mici smaralde. …Sakura… In ei inotau sentimentul de afectiune si de dragoste. In coltul ochiului ii straluci ceva si privind mai atent observa ca era un lichid rosiatic. Sange?! Oare pentru ca mi-am infipt prea mult ghearele?
-Esti atat de draguta! Exclama Sakura. Vrei sa ma scutesti? Sunt motan! De cand port gena de femela si nu stiu eu? gandi motanul bosunflandu-se. Aw, ne-am suparat? Ma lasi? Aceasta ii scana infatisarea si observa ca are o rana la cap si la laba. Esti ranita! Constata Sakura trista! Noroc ca am cu mine o trusa medicala!
Cu o miscare lenta de rotatie, fata se indrepta catre locul unde se aflau ghiozdanul si cele necesare. Privind mai atent puteai observa dupa urmele de pe sol si loviturile de pe copaci ca fata se antrenase. Chiar si copacul care ii blocase calea catre hrana era rupt in raza in care ea se afla. E nebuna… De unde atata forta? Nici nu-si daduse seama cand terminase cu bandajatul .
-Gata pisicuto! Motan! Am terminat! Sunt liber!gandi motanul cu un zambet malefic pe bot. Dar vii cu mine sa te arat fetelor! Sunt terminat! exclama cu zambetul murindu-i. Dar cine a spus ca voi veni cu tine? si in cateva clipe motanul sari din bratele Sakurei numai ca sa fie prins de coada. Lacrimi de exasperare ii iesira in ochii motanul si in secundele urmatoare un miorlait inabusit iesi din gura acestuia.
-Gata pisicuto, spuse blanda Sakura luand-l in brate. Crezi ca vei scapa asa usor? Dupa ce ca mi-ai zgariat fata si te-am si bandajat, crezi ca vei pleca fara sa ma rasplatesti? Intreba Sakura cu in zambet malefic pe fata., in spatele ei aparand mii de trasnete si fulgere.Uh…inspaimantator! Acum pisicuto, haide sa faci cunostinta cu prietenele mele, spuse Sakura zambind.
Pentru ultima oara…SUNT MOTAN!!!!
* * *
-Sunt gata! Anunta nimeni altcineva decat furiosul Mikaru.
Cel de langa el doar aproba cu o miscare din cap. Acum tot ce imi mai trebuie sunt fetele. Ma intreb daca au dat peste ei. Gandi Hikaru indreptandu-si privirea catre cer. Nori cenusii isi facura aparitia pe bolta cereasca inainte senina. Incurand o sa ploua! constata cu tristete Hikaru.
De cand s-a nascut in satul lui, ploaia de obicei se transforma in zapada. Niciodata nu a apucat sa vada o ploaie adevarata de toamna, la el fiind mereu iarna. Iar nostalgia pune acum stapanire pe el. Prins in ganduri nici nu simti cand Mikaru il plesni peste fata. In schimb la a doua incercare, baiatul reveni cu picioarele pe pamant si-l privi nedumerit pe fratele lui.
-Ce-i! intreba acesta.
Mikaru se apleca si-I sopti:
-Vin fetele! Le simt chakra!
-Atunci…sa inceapa distractia! Exclama Hikaru cu un zambet malefic schitat pe fata lui, in timp ce Mikaru isi alinia niste figuri.
* * *
Intre timp fetele s-au intalnit: Tenten era foarte furioasa si, tinand in brate micul infractor, emana o aura foarte neagra; Ino pasea zambitoare catre ele, impreuna cu un motan in bratele ei; Sakura avea o privire triumfatoare, mergand in brate cu un ghemotoc negru , si nu in cele din urma Hinata, care mergea intr-o aura foarte calda impreuna cu micutul ei companion. Prima care sparse tacerea fu Ino, spunand cu ironie:
-Am gasit o pisica! Nu-I asa ca este frumoasa! Vocea fetei era atat de vesela incat incalzea atmosfera in jur.
-Dar ce are? E moarta? Intreba Sakura privind nedumerita la motanul din bratele blondei, care din pacate nici macar nu misca. Ino, nu-mi vine sa cred…tu…sa ranesti un biet animal…
-Frunte lata taci din gura! Urla Ino suparata, dupa care se calma si continua cu blandete, doarme doar.
Mdea…asa face si in viata reala. Mormai un anumit motan cu blana nagra ca taciunele.
Mai draga Sasuke sa stii ca ai lovit un punct! spuse plin de viata un anumit vulpoi ce se faea din ce in ce mai confortabil in bratele Hinatei.
“Geniule, daca ii faci ceva verisoarei mele te spunzar imediat ce-mi revin la forma normala!!” ameninta un motan cu blana maronie a carui privire ucigatoare nu o parasea pe cea speriata a lui Naruto.
-Ei bine, pe mine pisica asta m-a zgariat pe fata. Se observa, nu? Intreba Sakura asezandu-se pe iarba spre a se odihni.
Restul grupului doar incuviinta din cap si, la fel ca Sakura, lua un loc pe iarba moale si proaspata.
Intre timp Sasuke avea un timp greu ca sa se controleze
Femeia lui Dumnezeu, sunt MOTAN! M-o-t-a-n!!
Bravo Uchiha, si sigur te va intelege!
Taci din gura Hyuuga, am o mandrie de aparat si in statutul asta!
Iar eu ma gandeam ca nu o ai mormai Naruto.
Tenten continua, aura ei devenind din ce in ce mai intunecata:
-Pe mine m-a muscat de…fund.
Fetele privira socate catre fata fetei si dupa cateva minute izbucnira intr-un raset puternic. Tenten de rusine isi pleca capul. Nu numai in grupul celor patru fete rasetele erau prezente ci si grupul micilor vietati, Neji fiind cel ce scrasnea din dinti cu putere.
Heh, cine ar fi crezut ca Neji Hyuuga are ganduri...necurate! Si ia zi, cum e? intreba Sasuke cu un aer de tortura.
Nu-l mai tortura si tu! Nu vezi ce nrvos e? spuse Naruto cu un zambet viclean pictat de botul lui. Am stiut de la bun inceput ca intre tine si Tenten…
Nu e nimic! continua Neji cu o privire ucigatoare. In loc sa va bateti joc de mine, ati face bine sa va ganditi cum iesim din incurcatura asta. Si vreau sa spun ACUM!
Hyuuga, nu-I nevoie sa ma comanzi. Nu sunt un oarecare ca Naruto… incepu Sasuke numai ca sa fie auzit un Hey furios venit din partea vulpoiului.
Conversatia celor trei fu intrerupta de glasul curios al lui Ino:
-Fetelor, voi vedeti ce vad si eu?
-Nu se poate…exclama Sakura.
-Imposibil! Mormai Tenten cu o privire uimita.
-Nu cred…spuse Hinata, la fel de surprinsa ca si celelalte fete.
~~~~ Oare ce vor vedea fetele? Va continua!~~~~
Sper ca v-a placut! Si vreau sa clarific de ce am intarziat asa de mult cu scrisul.Poy...motivul 1.lenea,motivul 2.scoala.
Deci continurea va avea loc peste 2 sau 3 zile.Poate 4,5...eee...nici eu nu stiu.Si inca ceva...povestea asta o am pe mai multe forumuri asa k nu trageti concluzia k am furato.
|
|
SE CASATORESC? 
Glumeam! 
Astept cu nerabdare urmatoruul cap.
nu am nemultumiri ...si sper ca next va vezi curand 
