 noirModerator
Postari: 1808
|
|
MOMENTE IN DELIR- seara de teatru
(are 2 povestiri, azi pun doar una si pe cealalta alta data, tot aici ca nu merita sa deschid n alt topic pentru ele, sunt doar 2 deocamdata)
Din nou, la fel, parca a devenit rutina...desi in teatru multi ar spune ca rutina e imposibil de simtit, caci mereu faci ceva nou, o piesa, repetitii, situatii neasteptate. Acum nu mi stiu ce sa cred. La fiecare reprezentatie, in locul entuziasmului si a emotiilor se regasesc nesiguranta, frica de respingere, teama de public. Pasesc pe scena ca mieleul la sacrificat. Replicile nu mai capata sens rostite de mine, sunt doar o inlntuire de fraze ce povestesc haotic fara mine...este ca un strigat mut care ma sufoca de cate ori incerc sa ma desprind de pe scena si sa devin acel personaj pe care il joc, de cate ori incerc sa nu mai exist. Orice chicot, sau soapte intre spectatori o simt ca inca o lopata de pamant aruncata peste mine. In jurul meu mi se spune sa nu iau in seama, ca doar nu sta spublicul pe scena..si atunci zambesc alene si ma gandesc:" daca pe scena ar trebui sa uitam de public, daca nu conteaza, atunci pentru cine mai jucam?
Punand lucrurile cap la cap incep sa realizez cata nebunie presupune meseria asta. Asa se desfasoara chinul, iar la sfarsit e cel mai dureros. Momentul a venit, te uti la public si astepti calificativul, dar tot ce primesti sunt lenese batai de palme. Dupa ce s-a terminat, dupa momentul linistit si palcut din cabina ta care vrei sa dureze mai mult, trebuie sa infrunti oamenii care se napustesc asupra ta spunandu-si parerea care de altfel nu le-a cerut-o nimeni. Sunt injunghieri de cutit zambetele false si etrna fraza care o auzi la nesfarsit:"bravo, a fost fantastic, felicitari" apoi pleaca gandindu-se la cine stie ce...uneori acesti oameni uita cine e actorul, pe cine cred ei ca pacalesc? iar un alt lucru la care am devenit imuna e raspunsul dat: zambetul de rigoare si "da? Multumesc, ma bucur ca ti-a palcut"
Ma uit in jurul meu, privesc cum colegii primesc cu bucurie laudele fie ele false sau adevarate, rad sincer, glumesc, si am intreb:" Oare pot simtii ceea ce eu am perdut d emult sau sunt niste actori foarte exceptionali? Ii invidiez d emulte ori pentru cheful jocului, petreceriel de dupa spectacol, invidiez zambetul care il gasesc tot timpul pe chipurile lor. Si sunt curioasa daca nu simt si ei ca mine, cand sunt singuri, cand nu-i vede nimeni.
Puterile mele secatuiesc cu fiecare esec, fiecare ratare. Incerc de fapt sa invat din no ce e viata de artist si uneori...regret alegerea. Incerc sa redescopar pasiunea, entuziasmul ludic si inocenta, doarul momentului de glorie si stralucire. Visez din nou la finalul care ridica oamenii in picioare, care aplauda mult dupa ce cortina a cazut. Asta caut seara de seara pe scean goala, tarziu, dupa ce a plecat si ultimul masinist cu decoru, in linistea profuda care e partrunsa din cand in cand de o amintire a salii care a trait atarea momente si in fiecare particica a ei caut un gand, un fior...ma intreb daca nu cumva caut unde nu trebuie si ma amagesc cu gandul ca asa trebuie sa fie pana la urma...
Iar in acele clipe, cand tu esti doar pentru tine, cand te auzi doar pe tine insati, realizezi ca sunt o incurajare falsurile, chiar esecuriel uneori, si in cele mai disperate momente ai implora dupa un zambet, o strangere de mana, o lauda...si asta doar pentru a avea curaj, sau mai bien zis puterea d ea merge mai departe, simti ca trebuie sa continui cagiar daca in adancul sufletului vrei sa faci stanga-n-prejur si sa alergi spre cel mai pustiu loc
_______________________________________
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
|
|
) sau posti povesti la timplu trecut ca o amintire, sau daca vrei sa fie la timpul prezent poti povesti ca si cum te-ai vedea din afara corpului...intelegi ce vreau sa zic? tine-o tot asa 
! ..
