~.~.~ AllAnime ~.~.~
[ Time waits for no one ... ] AllAnime, un nou forum in care poti discuta despre anime-uri, manga, Japonia ~ Tara Soarelui Rasare ~ si nu numai ... muzica, sport, concursuri, chat room ... [ Searching for my angel ... ]
E mai mijto al tau .... eu de ce nu m-am gandit la sta , ai zis tot ce am vrut eu mult mai scurt si mai clar!
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 35.8KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
#32
Angel_Of_The_Night
Vizitator
Noir e interesant chiar foarte iteresant chiar acuma ilurmaresc si pot sa sa zik cai super interesant
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
se pare k nimeni...vrei u crazy_angel sa continui d la mine k nu pot continua continuarea mea..ast..
_______________________________________ Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se Ă®ntindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
#35
Angel_Of_The_Night
Vizitator
eto..ia nu ne mai ziceti voir dragelor ca neati zis destul ok > se se uite si ei la acest anime mie personal mie lense sa citesc ))) nu va bazati pe mine
Daca ati schimba ceva la acest anime ce ati schimba?!
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 49.8KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
pei...animeul a fost bine realizat asa cum e...drama e interesanta doar k as fi vrut sa nu moare chloe...sa se fi sfarsit altcumva...in rest ???? nu prea am c schiba
4 anime_girl: eu zic sa continuam povestea caci noi nu povestim serialul il continuam cum vrem noi, intelegi,...nu am zis nimik special din ep ci doar cateva secvente...so asteptam continuarea cine are idei...va rog k ma plicti..eu am pus ultima povestea si cineva tr so continue
_______________________________________ Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se Ă®ntindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
#38
Angel_Nyu Pure Angel Din: feudal Japan
Postari: 792
fffff coooooool povestea sa o continue cel ce a privit-o. eu nu prea am timp sa privesc
Continuare :O lumina incepea sa prinda putere in tim pe Kirika si Mireille rosteu juramantul! In acest timp soldati ajund la castel inarmati pana in dinti cu arme , si 2 mici sticlute in culorile curcubeului ! Dupa ce cele 2 eroine termina procesul de primire a puteri eterne , soldati incep lupta ! Cele 2lupta impreuna timp de 5 minute in care lucrau in zig zac( kirika omora ce ara in spatele mireillei si viceversa).Kirika avanseaza spre o camera stralucitoare cu ,de pe timpul romanillor, acolo era o cascada ce in jurul ei cresea iarba si flori , iar Mireille spre o pestere intunecata , unde nu puteai vedea nimic!
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 4.9KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
cele doua fete erau despartite...soldatii le urmareau pentru a le ucide inainte sa fuga de pe mosie, dar ele comunicau parca telepatic, erau unul si acelasi suflet si minte. In locul unde ajunsese Kirika era liniste, foarte liniste, se auzea doar pansul cascadei. Mireille se afunda tot mai mult in pestera intunecata, cgiar daca nu vedea nimica era convinsa ca spiritul noir avea grija de ea, acolo era d asemenea liniste, si se auzeau doar picaturi de apa lovindu-se de pietrele pesterii, ea se indrepte sper acel sunet. Soldatii le pierdura urma, iar Kirika vazand lacul format de cascada ii aduse aminte de Chloe, se ghemuii pe iarba si astepta ceva...la scurt timp din pestera din spatele cascadei iesi Mireille...cele doua se privira lung una pe alta in ochi, linistea invaluid agitatia d dinainte. Mireiile se indrepta spre Kirika si o imbratisa, o saruta pe frunte si ii zise, ii jurase k nu se vor desparti niciodata si chiar la depatrate lele vor fim impreuna. Amandoua privira spre asfintit, nu puteau rata ocazia sa plece acum d acolo, s ainceapa viata normala la care visasera, dar inainte sa se indeparteze mult Mireille intoarse privirea inca odata spre pestera, simtise ceva cat fusese acolo, insa se plecase mai departe cu Kirika spre casa, ce ciuda suna pentru ele cuvantul acum dar stiau ca nu vor avea completa liniste pe care si-o doreau...ele erau inca vanate
_______________________________________ Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se Ă®ntindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
Inapoi in apartamentul , din frumoasa Franata ! Kirika uda florile cele noi iar Mireille se gandea la cum sa se faca nevazut . Kirika: Sunt 2 cai de scapare , sa fugim pana murim sau sa ii vanam noi pe ei . Mireille: Fugim , nu mai vreau sa ucid , nu vreau .hiar daca ea zicea asta Mireille stia ca a doua soluti e cea mai buna . Kirika: Sti acolo in pestera am , am ....simtit ceva dar ... Mireille : Si eu .....
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 34.4KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
cele doua se privira indelung incercand sa reinvie ciudata senzatie, insa un sentiment ii cutremura trupul Mireillei si aceasta schimba subiectul - Deci...eu zic sa ramanem in franta, o schimbare de nume ar fi de prisos, nu ar indrazni sa ne atace asa pe fata. -Dar..ezita Kirika....nu stiu ce sa fac mai departe..intorcand privirea spre rsadul abea crescut in ghiveciul de pe geam - Ce zici dak ai incepe sa mergi al scoala, sa-ti faci amici si...pus si simplu sa o iei de la capat..incerca Mireille sa o incurajeze...uite...imediat incepe anul scolar, dupa ce punem totul in ordine merg sa te inscriu..hmm...ce zici, apoi eu ma angajez si totul se va schimba - Suna atat de sim;u...isi zise Kirika in gand...dar cu armele, cu ele ce facem, o intreba pe Mireille fixand-o cu privirea Subiectul asta delicat o afecta din ce in ce mai mult, stia ca niciodata nu vor scapa de acest lucru...erau asasine, erau NOIR..Mireille nu ii raspunse lasand-o sa ia singura decizia.
cateva saptamani trecusera in liniste, cele doua reusind sa refaca apartamentul, casa lor, parca acum suna altcumva cuvantul "casa" intr-o noapte, Kirika se trezi ca sa bea un pahar cu apa, insa obsevase ca Mireille nu era in pat. mergand pe hol vazu in camera alaturata lumin aprinsa si pe Mireille scriind ceva, se apropie de usa dar se oprii in prag - C e faci? intreba Kirika putin derutata Mireille inchise repede un caiet gros - Nimic...dar tu de ce nu dormi? o intreba fara sa se uite la ea, de rfrica sa nu-i citeasca nelinistea pe chip - Nu pot...raspunse aceasta...am..am visat-o pe ea...intorcand privirea fixa spre Mireille...pe Chloe
(asa, continuati...o mik rugaminte dak pot...dak voi vreti, sa faceti posturi mai lungi...sa se intample mai multe si mai detaliat..pls...k imi place pana acum...cine stie..poate vine cineva si ne cumpara continuarea )
_______________________________________ Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se Ă®ntindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
Mireille stia ca nu e nimc neobisnuit ...ea o visa pe Altena ... Mireille: Dute la culcare,spuse ea cu autoritate , nevrand ca , Kirika sa-si dea seama de cosmarurile ei . Kirika: Nu ...simt...o simt cineva va venit , cineva foarte puternic.Chloe ma avertizeaza... Mireille in gand: Si Altena.. Mireille: In curand se aproprie vacanta de Craciun ...vom pleca in ...Hawaii. Kirika: Nu vom scapa... Mireille: In tot deauna am vrut sa vizitez Romania iarna! Kirika: Atunci sa mergem..... Ajunse in Romania , se cazase la o pensiune din Predeal ..Clabucegi , apoi s-au dus sa faka cumparaturi . Kirika: Aseara .. Mireille: Si eu ... In indepartare 2 barbati in costum si bine facuti se uitau la ele ....Numele lor era Shinobi din ceata . Mizuchi si Sindo.
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 35.6KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
Cerul se intuneca iar un vant suav , plin de mister , si intunecat incepu sa adie . Fara ca cele 2 sa-si dea seama , oameni ce erau pe stada devenise niste umbre , fara glas , fara umbra , fara sunet.Acum doar respiratia celor 4 seauzea . Inima Mireillei incepu sa bata , mai tare , si mai tare , dintr-o data isi dadu seama ca arata frica , dezorientare ....Kirika isi ancrunta privire , nimic din ceea ce stia , nu se potrivea , incerca sa isi aminteasca daca ia mai vaut , uitandu-se mai bine , vazu ce se intampla in jur .dandu-si seama o luat pe Mireille de mana aducand-o intrun fel la realitate si plecara . Imedia ce cele plecara tot revenise la normal . Kirika: Mireille acei , barbati erau puternici , trebuie sa plecat nu suntem pregatite , nu aici , nu cunoaste nimic si nu ii stim. Mireille:Nu , nu vom pleca !Trebuie sa aflam daca cunosc teritoriul , trebuie sa aflam ce stiu , cine sunt . Kirika: Zau asa nu avem nici-un mijloc.
Noir – poza de crazy_angel, in Noir · 47.1KB
_______________________________________
în mai bat clopotele morţii frunze se coboară din copacul vieţii rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...
în mai bat clopotele morţii - "rugaţi-vă să nu vă crească aripi" - căci s-au deschis prea multe lacăte prin lacrimi...
))
)
