 noirModerator
Postari: 1808
|
|
Mireille a fost trezita ca dintr-un vis, insa nu de ajuns de repede caci un glonte sparse gemul care sesparse ca in milioane de cristale ce straluceau in lumina vaga a noptii, dar Kirika mult mai agila reusise sa o traga pe Mireille de acolo la timp. Acum erau amandoua pe podea, lipite de perete, vedeau cum gloantele treceau deasupra lor ca niste mingiute de foc.
- Ce urmeaza? intreba Kirika cu un calm de neinteles pentru Mireille
- Trebuie sa gasim o scapare...raspunse aceasta cu un oftat adanc.
Kirika se ridicase brusc, luase arma de pe noptiera de langa ea si incepuse sa riposteze cu aceeasi moneda oponentilor. Mireille o privi fix, pierzandu-se parca, simtise ceva bizar dar familiar, era ca o papusa moarte
- hai! te acopar eu, fugi si te urmez! striga Kirika..dar o clipa privirei cazu asupra prietenei ei, isi pierdu-se concentrarea...se priveau ochi in ochi, priviri profunde si inexpresive..atat a fost de ajuns ca barbatii de afara sa poate ataca cu o grenada. Expozia a fost mica..dar suficient inat sa provoace un incendiu, cabana de lemn a fost cuprinsa repede de flacarile salbatice, parca ploaia ce cadea asupra lor le mai imblanzea.
Mireille o stranse pe Kirika in brate fara sa o lase sa rasufle, de frica sa nu fi patit ceva.in fumul dens, ca o neuloasa Mireille se srtecura cumva pe podea inspre usa. Kirika se tinea de mana ei ca s anu s erataceasca un de cealalta. Trecusera prin camera spre iesire, si Kirika in grba lua ceva de pe masa. In sfarsit erau oarecum in siguranta, erau langa padure.
- hai..unde mergem...? intreba Mireille putin speriatad eintreaga situatie
-Nicaieri...raspunse Kirika...nu ne vor urmari, nu vor sa ne omoare.
Mireille privi in pamant gandind acelasi lucru
- Atunci...asteptam zorii..care deja se intrevad...vocea ei era domoala, trista..ar fi cazul sa mergem acasa! continua ea, insa pe un ton voios, glumet...
Kirika inca putin surprinsa de priam fraza, rosi brusc, zambi apoi la ultimele cuvinte ale lui Mireille, privi in pamant si continua cu aceiasi voce jucausa a lui Mireille
- Dar, draga mea! noi nu avem acte sa trecem dincolo, au ars nu demult..mai stii...
Mireille pufni usor in ras, urmata de un hohot scurt a lui Kirika
- Ai uitat deja? ii raspunse Mireille... noi suntem NOIR..trecere granitei e ultimul obstacol al nostru...si tu ai noroc...am buletinul scolar al tau la mine.
Pe chipul Kirikai aparu o urma de recunostinta, apoi scase de sub pluovar o care care a prins atingerea focului pe al colturi si io intinse lui Mireille. Aceasta deveni o clipa serioasa dupa joaca de dinainte, intinse mana dupa carte care cazuse greu in palma ei...inotoarse ochii care prietena ei, ochii ii erau impaienjaniti de lacrimi
- Multumesc, cred ca am gresit ca nu ti-am spus mai devreme, e timpul sa afli
- Nu ai de ce sa-tic eri scuze...ii raspunse Kirika zambind, sarindui la gat trantind-o in zapada,amandoua plouate, ude leoarca....sia asa le gaseau zorii pe cele 2 care isi facea loc printre norii grosi de furtuna...
(deci crazy_angel...cum ai descris furtuna, m-ai facut so vad..mai ca o simteam...totala descriere, daca folosesti asta d efiecare data iese sooper.....ast. continuarea.. te poop.....) {hei..am o intrebare..crezi ca cineva citeste povestea noastra? asa d ecurioozitate}
_______________________________________
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, in odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsand odaia goală, şi lampa afumată...
|
|
..ast. continuarea
cum vrei.
) 