 Yuki4verEternal Angel ~ Admin ~Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
|
|
Dupa un timp,o vacanta neasteptata si asteptata, am scris si cap 9 :p dar cu greseli k e cam lung cel mai lung pot spune k am fost ocupata si l-am scris in graba cu greseli
Cap urmator va fi mai scurt si fara greseli
Poop
Chapter 9 : Fata fara viitor
~ Inceputul unui nou drum ~
Afara era din ce in ce mai frig, vremea rea amortiind padurea de la marginea orasului Tokyo . Meteorologii anuntasera ca vremea avea sa se inrautateasca, deoarece era inceputul lunii decembrie. In curind fulgii mari ca de vata erau gata sa se asterne pe pamanturile inghetate din Tokyo ....
Era trecut de ora 21 : cerul era acoperit de nori, nepermitandu-le stelelor sa lumineze partial orasul Tokyo, afara fiind un ger cumplit, oamenii plimbandu-se sau mergand pe strazile aglomerate din centru, aproape de centru fiind un camin pentru copii orbi sau surdo-muti, Centrul Nozomi : la intrarea principala era o gradinita micuta : o fetita, imbracata cu sarafan si o jacheta pufoasa de iarna, cu un ursulet in mana statea rezemata de lantul de la leaganul in care se afla; un catelus statea langa si priveau spre centru, la fereastra de la etajul 1 al cladirei. Fetita se legana, cantand in acelasi timp
.
- Daca valurile vietii te vor izbi necrutator fii tare ca o stanca ca valu-i trecator : mama spunea mereu asta, dar eu nu o cred, eu vreau doar sa o vad, dar ea nu vrea sa ma vada, ma ignora si se joaca cu alti copii
. nu-i asa, Tako?!
Catelusul aproba, dand din coada. Fetita zambi ironic, privirea ei fiind goala, erau albi ochii ei, ca si cum ar vedea, ca si cum ar fi oarba. Lua mingea si o arunca la cativa metri, cainele ducandu-se dupa minge, trecand prin gard, lasand in urma o miasma stralucitoare. In scurt timp, cainele ajunse la fetita, fata ridicandu-se si indreptandu-se spre centrul orasului, trecand printr-o masina parcata in fata caminului :
- Sa mergem, Tako. O vom vizita pe mama maine, caci
. maine e o noua zi!
Urmatoarea zi : liceul Tsukumiyo : in timpul orelor : Yuukina dormea, Mizuuko incercand sa o trezeasca ca sa nu fie prinsa de profesoara de informatica. Desi incercase, profesoara observa si urla atat de tare incat o trezi pe Yuukina speriindu-se :
- Ce-a luat foc?!
- Domnisoara Nagoyuma, pedeapsa o veti afla dupa ore. Domnul Kozakura va va insoti, deoarece a intarziat la ora. Data viitoare, sa fiti mai atenti la ora mea.
- Da, doamna! spusera cei 2, uitandu-se in alta directie.
Orele se terminara : Yuukina si Ryuku fusesera la directiune, primisera o pedeapsa de o saptamana, ca dupa ore sa se duca la Centrul Nozomi si sa o ajute pe directoarea centrului, prietena foarte buna cu directoarea liceului. Cei 2 oftara, luandu-si la revedere de la ceilalti. Cei 2 o luara pe un drum, ceilalti uitandu-se :
- O saptaman cu copii nu e asa usor! spuse Ayuki.
- Keiji-kun, poti veni cu mine la biblioteca?!
- Da, sigur. Pe curand, prieteni!
Ame era cu Ayuki, Shiro venind si el. Se uita la Ame, rosi putin, revenindu-si repede si comenta in sinea lui.
- Eu trebuie sa o ajut pe mama cu cina! zise Ame.
- Eu am de facut curat prin casa! zambi Ayuki.
Shiro nu zise nimic.. Fetele chicotira, Ame incepand sa il gadile cand un coleg dadu peste ea, ea cazand pe Shiro pe pamant. Ayuki se uita mirata. Cei 2 se privira in ochii :
- Ame, Shiro, sunteti bine?!
- Shiro! spuse in gand Ame.
- Ame
ochii tai sunt
. ! isi spunea in gand Shiro.
Se privira lung, revenindu-si brusc si ridicandu-se. Cu spatele unul la altul si rosii putin la fata, cei 2 nu-si zisera nimic. Ayuki chicoti, pornind la drumul spre casa.
- Dar, cam mult vorbiti. Mai lasati-ma si pe mine !
- Foarte amuzant, Ayuki-chan !
- Stiu, stiu !
Ame, Ayuki si Shiro traversasera strada, in timp ce Yuukina si Ryuku luara cateva sacosi pline cu jucarii pentru copii de la Centrul Nozomi. Facura o plecaciunea, isi luara la revedere de la profesoara si pornira. Parcursera jumatate din drum, timp in care cei 2 nu-si vorbira, uitandu-se in alte parti. Un tanar misterios, sapca acoperindu-i ochii, observa telefonul de la gatul Yuukinei si se indrepta spre ea. Yuukina nu observa, se opri pentru a lua o pauza, deoarece o dureau mainile. Ryuku era la o distanta mica in fata ei :
- Vrei sa le car eu?!
- Ryuku-san
nu, stai linistit! Eu ma descurc! Auch! spuse fata cand baiatul misterios cazu peste ea, se ridica brusc si o lua la fuga cu mobilul. Mi-a furat mobilul! Ticalosul! Iti arat eu! zise ridicandu-se, indreptand mana spre el sa-si foloseasca puterea, cand
.
- Nu! Ma duc eu dupa el! spuse Ryuku cand era deja aproape de el.
Alerga repede, lasandu-o pe Yuukina cu sacosile, baiatul misterios dand coltul. Yuukina ofta, lua sacosile si se aseza pe o bancuta. Trecura 15 minute, iar Ryuku nu mai aparea. Yuukina privea ingrijorata spre strada unde il vazuse ultima oara pe Ryuku cand o fetita imbracata cu un sarafan, cu un catelus dupa ea se opri in fata ei. Yuukina simti o prezenta ciudata si tresari brusc.. Se uita la fetita ce avea capul aplecat si tinea mainile la spate :
- Te pot ajuta cu ceva?! intreba Yuukina zambitoare.
- Cineva are probleme si are nevoie de ajutor. Am venit sa-ti spun si sa-ti dau asta! spuse fetita dandu-i un mobil.
Yuukina se ridica, lua mobilul, ce era al ei, vru sa o intrebe ceva, dar Ryuku aparu, sprijinindu-se de perete si cu mana tinandu-se de umar, plin de sange. Yuukina alerga spre el si il ajuta. Ryuku abia ca putea sa respire :
- Ce-ai patit?! Ai intarziat!
- Tipul a alergat pana la o strada fara iesire, am sarit pe el, m-a lovit ca avea un cutit la el si a disparut brusc, in aer, ca si cum nu ar fi existat.
Se asezara pe banca, Yuukina rupandu-si bluza sa-i opreasca sangerarea pana ce aveau sa ajunga la Centrul Nozomi.
- Sa nu mai pleci niciodata! Puteai sa patesti mai rau si
- Imi pare rau de celular
.
- L-am recuperat. Mi l-a dat fetita asta! A disparut!
- Fetita?! Ce fetita?!
Yuukina se uita mirata. Luara un taxi si ajunsesera la centru. Isi cerura scuze pentru intarziere, spunandu-le ce patisera, directoare ducandu-i la cabinetul medical, Yuukina rugandu-o sa-l panseze ea pe Ryuku.
- Dupa ce terminati, veniti la mine in birou sa va explic ce aveti de facut.
- Da, dna.
Yuukina se apleca, directoarea pleca cu zambetul mereu pe buze, asa cum descrisese profesoara de informatica. Ryuku se aseza pe marginea patului, Yuukina apropiindu-se cu trusa medicala :
- Ryuku-kun, trebuie sa iti dai jos bluza! spuse putin rosie la fata.
- Ah, desigur! raspunse dandu-si usor bluza cand
.
- Nu! Stai sa ma intorc! urla rosie la fata Yuukina. Acum, iti poti da bluza jos
. stii tu
. o sa te bandajez cu ochii inchisi
..
Ryuku aproba mirat. Se intoarse cu fata spre fereastra, Yuukina apropiindu-se de el cu ochii semi-deschisi. Deschise trusa si lua solutia speciala pentru a dezinfecta rana si vata, in gandul ei
...
- Oh, Doamne! Ryuku-kun e asa de
. frumos! Yuukina spui numai prostii! Stii foarte bine ca nu s-ar uita la tine niciodata! Si in plus, de cand iti pasa tie de Ryuku?!
- Yuukina?!
- Da?! spuse trezindu-se .
- Dai cu solutia in cap.
Yuukina rosi mai rau decat inainte.
- Gomenasai! Nu eram atenta si
..
Yuukina vorbea, in acelasi timp bandajandu-i umarul. Vru sa-si foloseasca puterea spirituala, desi nu era sigura daca putea sa si vindece. Ii zambi baiatului in timp ce se imbraca, in scurt timp cei 2 ducandu-se la biroul directoarei. Intrara :
- Imi cer scuze daca incidentul s-a intamplat din cauza ca ati venit aici!
- Nu e vina d-voastra. A fost un accident!
- Se putea sa fie mai rau! zise direcotare cu privirea catre cer.
Ryuku ii explica, Yuukina fiind distrasa, atentia indreptandu-se catre o poza de pe raftul bibliotecii, poza a carei rame era stralucitoare. Yuukina se apropie, simtiind din nou aceeasi prezenta de mai devreme, inima batandu-i tare. Se apropie, vru sa vada poza mai bine cand
..
- Nu te apropia!
- Ma scuzati!
- Eu te rog sa ma scuzi! Sunt cam agitata in perioadele astea. O supraveghetoare va va duce la grupurile de care veti avea grija saptamana asta.Supraveghetoarea intra, ii lua pe cei 2, dandu-le un catalog si o agenda, cu datele despre fiecare copil, de la fiecare grupa. Ryuku o lua pe un culoar diferit de Yuukina, cei 2 luandu-si la revedere pana ce aveau sa se vada spre seara. Yuukina primise grupul de la sala 201, de la etajul 2, un grup de 16 copii, fete si baieti cu varste cuprinse intre 4 si 7 ani, fiecare copil avand o problema.
Yuukina intra in clasa, fiind complet uimita : nu se auzea nici un glas de copil, nici un raset, nu se vedea nici un zambet pe chipul copiilor, toti fiind tristi si uimiti de noua lor supraveghetoare. Copii erau pusi pe mici grupulete, fiecare avand cate o ocupatie, desi pareau sa nu comunice cu ceilalti s sa-si vada fiecare de propria tabara. Isi lasa rucsacul langa catedra, cu mainile incrucisate :
- Eto
. eu sunt Nagoyuma Yuukina si voi sta cu voi pentru o saptamana
. eto
. incantata!
- Poti sa le spui ce vrei. Ei nu pot auzi pentru ca majoritatea sunt surzi, doar cativa fiind muti! zise o fetita ironica ridicandu-se si sprijinindu-se de scaun.
Yuukina o privi : avea o fustita de blugi, dres negru pe dedesupt, un pulovar subtirel si parul saten-deschis desprins, cu cateva clame in par. Yuukina o privi si incremeni cand observa mai atenta ochii fetei : pupilele erau albe, nici nu ziceai ca avea ochii, pentru ca era oarba. Ceilalti se uitara, putin speriati.
- Imi pare rau! Eu nu am vrut sa rad de voi, din contra eu vreau doar sa va ajut!
- Nimeni nu ne poate ajuta!
Yuukina isi facu drum printre copii, apropiindu-se de fetita oarba. Se aseza in genunchi, zambitoare, cu glasul cald si punandu-si mana pe par :
- Ajutoare vor fi mereu. Eu nu sunt genul de om care sa nu ajute. Mie imi plac copii si sunt dispusa sa va ajut asa cum pot. Cum te cheama?!
Fetita amuti, rosind putin. Inchise ochii si se intoarse :
- Rika Tahare, 7 ani.
- Rika-chan, incantata!
Rika nu comenta. Yuukina se ridica, se apropie de catedra, lua cele 2 sacosi si se aseza in centru, in jurul copiilor mirati. Inainte de a intra aici, profesoara de informatica le povestisera depsre copii, Yuukina luase cursuri si invatase cum sa vorbeasca cu acesti copii, deoarece si varul ei de 4 ani din America era surd si stia cat de cat. Le zambi, in timp ce vorbea, facand prin semne ceea ce zicea :
Eu ... sunt ... Yuukina ...sper sa ... ne ... intelegem bine .... v-am ...adus ...ceva ...fiecaruia ... sper sa ...va placa! spuse incepand sa scoata pungulitele din sacosile ei.
In fiecare pungulita era cate o jucarie, un lantic facut de Yuukina si dulciuri. Copii erau speriati. Yuukina le explica, un baietel facandu-si curaj, apropiindu-se de ea. Lua pungulita tremurand putin si o privi pe fata. Inghiti in sec, o privi, dupa care ii spuse un scurt multumesc prin semne, zambindu-i in cele din urma. Incetul cu incetul, fiecare copil prinse curajul de a se apropia de Yuukina. Rika putea auzi fosnitul pungulitelor sau scartaitul usor al podelei, facu un mic bot si se aseza pe scaunul alaturat, cu spatele la ceilalti, Yuukina observand. Ziua trecuse repede, vremea ca cei 2, Ryuku si Yuukina sa plece, desi aveau sa revina ziua urmatoare. Era seara, aproape ora 19. Afara era mai frig decat inainte. Trebuiau sa traverseze strada, cand Yuukina o vazu pe fetita ce-i dadu mobilul furat. Desi vroia sa-i multumeasca, fetita disparu la fel de brus cum aparu.
Yuukina?!
Da?!
Ai vazut ceva?!
Da, adica .... nu. Sa mergem!
Urmatoarea zi : Yuukina si Ryuku isi petreceau mai putin timpulcu prietenii lor, desi nu ii deranjau pentru ca stiau in ce consta o pedeapsa data de profesoara de informatica.Orele se terminara, cei 2 ducandu-se la Centrul Nozomi, cand vazusera ambulanta, supraveghetori si directoare. Speriati, alergara, apropiindu-se de directoare :
Ce s-a intamplat?! Intreba Ryuku.
O fetita a fost ranita aseara, pentru ca s-a dat cu viteza mare in leagan. Leaganul s-a rupt in mod misterios, a cazut si si-a luxat piciorul si mana. Am sa ma duc cu ea. Va rog sa aveti grija.
Da, dna! spusera cei 2, desi Yuukina privi suspicioasa fetita.
Ambulanta pleca, Ryuku si Yuukina vrand sa plece, dar 2 supraveghetoare vorbeau despre anumite incidente:
Nu e prima data!
Ma scuzati! Intrerupse Ryuku. De ce spuneti ca nu e prima data?!
De cateva saptamani copii se accidenteaza. Acum 2 saptamani, un copil s-a dat in leagan de era sa-si rupa gatul.
O fetita e internata in spital de 2 saptamani, dupa ce s-a dat in leagan, s-a lovit la cap si e in coma.
Dna directoare nu stie cum sa-i mai fereasca, dar parca e un facut sa te dai in acelasi leagan.
Yuukina tresari, inima batandu-i tare. Fugi catre locul de joaca din spatele centrului, unde era si gradina, Ryuku urmandu-o. Ajunse, desi avu impresia ca o vede pe aceeasi fetita. Se uita in jur, oprindu-se si apropiindu-se de leaganul-problema.
De ce ai venit aici?!
Vreau sa vad ceva: toti copii care s-au accidentat s-au dat in acelasi leagan.
Asta mi-am dat seama si eu. Ce faci?! Doar nu vrei sa-ti folosesti puterea, nu?!
Ba da.
Yuukina se uita in jur sa vada daca o poate vedea cineva. Zambi, Ryuku dandu-se mai in spate.Isi aranja manecile, facu un pas inainte si indrepta mainile spre leagan, inchinzand ochii si concentrandu-se. Leaganul incepu sa se balangane, incetul cu incetul ridicandu-se in aer, din pamant, la cativa metri altitudine, izbindu-se de un copac. Zambitoare, spuse :
Caz rezolvat!
Cum le vei explica despre leagan?! Un om normal nu ar putea face asa ceva ...
Eto .... improvizez ...
Da ...
Ryuku o privi nedumerit, Yuukina purtandu-se ca un copil. Fetita ii privea de dupa colt, ascunsa intre tufisuri,impreuna cu Tako. Disparusera. Supraveghetoarele se speriara, Yuukina prefacandu-se ca a fost lovita de un huligan, Ryuku prefacandu-se ca a lesinat. Trecura cateva ore, cei 2 se aflau in salile lor. Yuukina vorbea cu copii prin semne, le povestea diverse lucruri, Rika neparticipand la ore: copii prindeau curaj si raspundeau intrebarilor puse de Yuukina. Ii aseza in grupe de cate 3 sau 4, punandu-i sa deseneze orice elgat de anotimpul iarna. Lua alfabetul si o carte cu imagini ingrosate si se aseza langa Rika :
Cine e?!
Eu.
Ce vrei?!
Vreau sa-ti arat ceva.
Nu pot vedea.
Nu poti vedea, dar poti pipai, poti auzi si poti simti.Corect?! Imi dai voie sa ma asez langa tine si sa te ghidez?!
Fa ce vrei!
Yuukina zambi. O ajuta pe Rika sa se indrepte cu fata spre masa si se aseza in spatele ei, pe acelasi scaun. Lua mainile fetitei in palmele ei si deschisera o carte cu astfel de imagini : Rika se sperie :
Nu te speria. Lasa-te moale si fii mai blanda!
Mdeah ......
Ce crezi ca e asta?!
Rika incepu sa pipaie : atingand obiectul, incet ii paru cunoscuta : obiectul semana cu o floare. Atingand obiectul, incepu sa planga si sa tremure, amintindu-si ceva din trecut. Fata tranti cartea pe jos.
S-a intamplat ceva?!
Mama .... mama! Vreau sa merg in camera mea, sa ma culc! Ma ... poti ajuta?!
Desigur.
Yuukina uimita,o ajuta si o duse in dormitorul fetelor. O ajuta sa se aseze pe marginea patului, cand o tinu strans de mana pe Yuukina, rugandu-o sa nu plece. Yuukina se aseza langa ea, fara sa zica ceva .
De unde stiai de cartea cu flori?!
Eu?!Am gasit-o pe catedra si stiu ca florile sunt favoritele fetelor.De ce?! Floarea este cea mai firava, ei ii poti spune orice. Trebuie sa comunici cu florile.
Trebuie ... sa .... comunici ... cu florile ... asa zicea mama mea ....
Eh?!
Rika ezita sa vorbeasca si incepu sa planga ca un copil mic. Isi puse mainile la ochii. Yuukina zambi in sinea ei, lasandu-o pe Rika sa-si puna capul pe pieptul ei, sa se descarce. Yuukina o lua in brate, Rika plangand mai rau decat inainte. Dupa cateva minute :
Te simti mai bine?!
Da .... Arigato, Yuukina-sama.
Nu-mi mai spune asa.Zi-mi doar Yuukina.
Da
Yuukina o mangaia pe cap, fata stand pe genunchii ei cu capul. Linistea domina incaperea pentru cateva minute, cand Rika o ruga sa caute in sertarul de la noptiera de langa patul ei. Yuukina gasi o cutiuta din carton rosie, cu fundita pe capac. Rika o ruga sa deschida. Deschise cutiuta, Yuukina uitandu-se mirata : erau o poza arsa pe margini, o poza cu 2 fete, mama si fiica si un lantic de aur cu o inimioara, in interior fiind mama si fiica : poza fusese facuta cu 3 ani in urma fetita semanand cu ....
Asta esti tu?!Iar cea de langa tine este mama ta?!Dar ... e arsa pe margini poza?!De ce?!
Eu nu mi-am cunoscut niciodata tatal. Singura care a avut grija de mine a fost fiinta care mi-a dat viata, mama mea. In fiecare iarna, in fiecare weekend mergeam la munte. Intr-o zi ne indreptam spre statiunea unde mergeam mereu; aveam 4 ani si eram foarte neastamparata in masina, de obicei; imi placea sa ma joc cu mama; nu mai tin minte cum s-a intamplat, dar cafeaua am varsat-o pe mama, a vrut sa se stearga, o masina venea cu viteza, soferul era beat si ca sa incerce sa evite ceva ce nu putea fi evitat, a intrat intr-un sant si a nimerit intr-un copac, masina rostogolindu-se. Nu stium cum de-am reusit, dar am iesit prin geam. Mama statea cu capul plin de sange pe volan, eu am inceput sa plang, desi nu ma puteam misca si ma durea capul si tot corpul ingrozitor. Doar ce am auzit ... a fost o explozie la cativa metri distanta de mine. M-am trezit la spital, simteam perfuziile pe mana si aveam bandaje in jurulochiilor si pe cap.Doctorul mi-a spus ca am supravietuit in mod miraculos, ca nu am murit in accident si ca am stat aproape o luna in coma. Bandajele mi-au fost date dupa o saptamana si eram speriata pentru ca in jurul meu era intuneric, nu vedeam nimic. Au urmat controale amanuntite, operatia care nu m-a ajutat cu nimic. Doctorul mi-a spus ca o sa raman asa toata viata, desi era ciudat pentru ca doar cativa nu reauseau sa vada dupa o astfel de operatie. In aceea zi mi-au spus ca ... mama nu supravietuise. Unchiul meu m-a dat la Centrul Nozomi pentru ca nu avea posibilitati sa ma intretina. Am fost deprimata si nu vorbeam cu nimeni. Numai directoarea imi stia trecutul si acum .... tu.
Rika-chan, eu ..... imi pare rau ...... nu amvrut sa ....
E bine sa te mai descarci , din cand in cand. In plus, am simtit-o pe mama ori de cate ori de apropiai de mine. Simteam o caldura si liniste sufleteasca pe langa tine, asa cum simteam la mama .....
Rika-chan, eu ....
Nu, eu trebuie sa iti multumesc. Ma simt mai bine si sunt dispusa sa incerc sa trec peste acest trecut. Vreau ca tu sa porti lanticul, Yuukina-sama.
Ce?!Eu?!Nu,nu, nu se poate. E al tau, iti apartine si nu-l pot accepta!
Rika ii facu semn sa se apropie si sa se intoarca cu spatele. Puse mainile pe ea, pe parul ei dandui-l la o parte si ii puse usor lanticul. Yuukina se uita surprinsa : zambetul ce se putea in poza arsa reaparu pe chipul inocent al fetitei. Rika incepu sa rada, cu lacrimi in ochii. Yuukina incepu si ea sa rada. Momentul de fericire fu intrerupt cand Ryuku intra grabit si aproape respirand, in camera. Yuukina ii sari in ajutor :
Ce s-a intamplat?!
O fetita din grupul meu vrea sa se arunce de pe acoperis. Am venit sa iti cer ajutorul, numai tu o poti salva. Dna directoare e sus, dar fetita parca ar fi hipnotizata. Politia si ambulanta sunt pe drum.
Oh nu! Rika-chan,stai aici,vin repede!
Da.
Yuukina alerga, Ryuku inchise usa, dupa usa aflandu-se fetita pe care tot o vedea Yuukina, zambind ironic. Rika simti o prezenta, se intoarse si intreba cine e, dar fetita disparu.
Yuukina ajunse repede pe acoperis cu Ryuku. Dna directoare le explica situatia fetitei, incercase sa o ia, dar ea tot ameninta ca se arunca daca mai face cineva un pas. Yuukina se uita in jur, incremeni cand vazu pe aceeasi fetita cu catelusul langa ea. Fetita zambi ironic, facandu-i cu mana Yuukinei : o impinse pe fetita peste balustrada.
Ryo-chan, nu!!!
Oh nu!
Yuukina alerga cu viteza, trecand pe langa fetita, simtind prezenta ciudata si o pala de vant rece, aruncandu-se peste balustrada. Ryuku si ceilalti se apropiara: Yuukina o prinse si o lua in brate si nimerira intr-un copac, apoi pe pamant, caderea fiind mai putin periculoasa : se alesese cu zgarieturi, fetita fiind neatinsa. Supraveghetoarele spuneau ca e o minune. Ryuku rasufla usurat . Dupa cateva ore, in birou :
Nu vreti sa spuneti politiei adevarul. De ce nu vreti sa rezolvati problema?!
Yuukina, calmeaza-te!
Pentru ca nu le pot spune politistilor ca fantoma fiicei mele cauzeaza toate astea. Ar zice ca sunt nebuna si ar inchide acest centru.
Yuukina si Ryuku amutira la auzul cuvantului fantoma . Directoarea se ridica, apropiindu-se de fereatra.
S-a intamplat acum cateva luni : fetita mea, Yuki se juca afara cu mingea si a dat peste un catelus ranit. Eu eram cu parintii mei, sotul meu decedase cu cateva luni in urma. Yuki a luat catelusul si l-am adoptat. La 2 saptamani dupa, Yuki se juca cu catelul afara, cand a vazut o pisica pe cealalta parte, s-a dus dupa ea si pe strada a nimerit intr-un cui. Yuki a sarit in ajutor si pentru ca masina nu mai putea opri, s-a produs tragedia ce avea sa-mi strice viata : am fost la Urgente, la spital, operatia a durat ceva timp, cand a iesit, doctorul mi-a spus ca a ramas oarba si ca nu mai are decat cateva ore de trait ......
Nu ... e imposibil!
Am simtit ca pica cerul pe mine.Am intrat la Terapie Intensiva plangand si am vazut-o cu tubul respirator, plina de perfuzii si cu aparate in jurul ei. Catelusul, Tako murise la scurt timp dupa ce a murit ea, ultimele cuvinte au fost cele pe care i le ziceam cand era mica : Daca valurile vietii te vor izbi necrutator fii tare ca o stanca ca valu-i trecator .... am fost deprimata cateva luni, atunci am decis sa fac un centru pentru copii orbi, surzi sau muti, sa le dau o sansa, o speranta pentru un drum cat mai luminat.
Yuukina o privi cu lacrimi in ochii,amintindu-si de situatia Rikai. Ryuku observam poza cu rama de sticla pe raftul bibliotecii, apropiindu-se. Yuukina se uita si ea la poza si incremeni : o fetita imbracata cu un sarafan si o jacheta pufoasa de iarna, cu un ursulet in mana si cu un catelus langa ea statea in fata unui leagan.
Ea este Yuki, fetita mea si catelusul ei, Tako.
Yuukina lua poza si incremeni. Incepu sa tremure, inima batandu-i tare,insotit de o durere ingrozitoare. Ryuku se apropie ingrijorat :
Yuukina ce-ai patit?!
Te simti bine?!
Yuukina vru sa zica, sa rosteasca ceva, dar imaginea Rikai trecu fulgerator in fata ochiilor, insotit de un urlet. Yuukina se ridica si alerga grabita spargand rama de sticla :
Rika e in pericol! Yuki vrea sa o omoare! Ma duc sa o ajut!
Yuukina alerga grabita spre camera fetei, cei 2 fiind in spatele ei.Usa era blocata, Ryuku incerca sa o deschida, in cele din urma Yuukina, desi era si directoarea de fata isi folosi puterea de telechinezie si in scurt timp desprinse usa din balamale : fumul invadase incaperea, flacarile erau peste tot. Yuukina intra si o striga pe Rika, cand o vazu pe podea, cu o scandura cazuta peste ea,inconstienta la pamant. Vru sa se duca la iesire, dar Yuki inconjurata de o aura intunecata se aseza in fata ei, la cativa metri :
Yuki, ce faci?! Lasa-ma sa trec!
Nu trebuia sa intervii. Nu vrei sa intelegi ca ei trebuie sa moara, numai eu vreau sa ma joc cu mama mea!
Yuki-chan, mama ta te-a iubit si te va iubi mereu. Ea a facut acest centru pentru tine, in numele tau.
Minti! Mama nu ma mai iubeste!
Yuki incepu sa urle, trantindu-le pe fete de perete. Ryuku incerca sa se apropie de Yuki, dar fu si el trantit de dulap, lovindu-se usor la cap. Yuki o stranse de gat pe Rika :
Yuki-chan! Se auzi o voce
Oka-san ! Spuse Yuki cu lacrimi in ochii. Oka-san!
Yuki-chan, lasa-o pe Rika in pace.
Nu, pentru ca ii iubesti pe ei si pe mine nu!
Yuki-chan, eu te iubesc pe tine de cant ti-am dat viata. Nu am cum sa nu te mai iubesc!
Yuki-chan! Zise Yuukina ridicandu-se desi fusese lovita la cap. Yuki-chan,mama ta te iubeste mai mult decat pe oricine si nu va inceta niciodata sa te iubeasca, pentru ca ea ti-a dat viata si a avut grija de tine.
A avut grija de mine ..........
Langa mama fetitei, aparu spiritul tatalui ei, spirit pe care doar Yuukina il putea vedea. Acesta se apropie de Yuki, intinzandu-i mana :
Yuki-chan, a venit vremea sa pleci. Sa vii cu mine intr-un loc frumos unde o vom astepta pe mama!
Un loc frumos?!
Mama te va vedea si o vom astepta pana ce-i va veni si ei randul. Mama te iubeste!
Oto-san, oka-san ma iubeste?!
Da. Sa mergem ..... impreuna!
Yuki ii dadu mana, aura intunecata din jurul ei disparand, fiind imbracata cu o rochita cu bretelute alba si cu o coronita pe capaurie.Yuki le zambi fetelor si isi pupa pe frunte mama :
Mama, o sa am grija de tine si am sa te astept o eternitate daca e nevoie. Imi pare rau ca m-am purtat urat cu toti. De abia astept sa ne jucam. Ja ne!
Yuki, Tako si tatal ei disparura, lasand in urma dare de sclipici. Directoarea incepu sa planga, flacarile fiind risipite cu ajutorul apei aduse de Yuukina cu telechinezia, flacarile neputand extizandu-se deoarece pusese o bariera in jurul camerei. Nimeni nu stia nimic, Rika nemaiputand sa isi aduca aminte ce patise. Pedeapsa celor 2 se terminase, directoare multumindu-le celor 2, fiind in curte cu copii :
Va multumesc pentru lumina ce ne-ati adus-o in acest camin! Fara voi, am fi stat in intunericulobscur si ar mai fi existat aceea speranta in care credeam ....
Noi ne bucuram ca am ajutat pe cineva si ca este bine acolo unde este!
Vom mai veni in vizita! Ja ne!
Ja ne!
Copii le faceau cu mana. Urmatoarea zi, profesoara le dadusera un 10 pentru munca depusa. In pauza, cei 2 explicara prietenilor lor toata peripetia prin care au trecut.Akeno era si ea prezenta, cocotata in copac :
Ce mai saptamana! Exclama Keiji, in brate fiind Mizuuko
Si eu care ziceam ca veti avea o saptamana linistita! Zise Ame
Nu v-am cerut ajutorul, pentru ca nu mai avea nimeni acces in centru din cauza barierei, decat cei care trecusera deja ... ma rog ... greu de explicat!
Da, sa zicem! Data viitoare,vom fi toti prezenti spre rezolvarea misterului!
Da!
Toti se indreptara spre clase, clopotelul sunand, Akeno privindu-i cum intrara toti in incinta liceului :
Pentru Yuki si Tako este inceputul unui nou drum, datorita sufletului Yuukinei ......
~ Va urma ~
Chapter 10 : Yuukina se imbolnaveste! Fara scoala?!
P.S: Aceasta e Yuki cand era miqtza :P
Aceasta e Rika mai miqtza shi ea k deh nu am avut timp sa caut :
_______________________________________
Time is passing by, so am I ...
Luv ya, Wu Chun ^_^
U are the best !!!!!!
FahRenHeit fan 4 ever ....
|
|
Rusine sa imi fie Ame ,scriu pe intuneric seara si imi era somn , si nu vedeam calume a, gomene .Cum e zana ?Ca doar e sora Yuukinei, m-ai bagat in ceata ! 
:P
Mama dar chiar am ras 
mai ales cand il intreaba pe Ryuuku ce face si el.... 
dar a fost asa funny 
Deabea astept urmatorul cap , si sper ca va veni in curand! 
)) ce tare esti