Simpatie.ro - matrimoniale
~.~.~ AllAnime ~.~.~
[ Time waits for no one ... ] AllAnime, un nou forum in care poti discuta despre anime-uri, manga, Japonia ~ Tara Soarelui Rasare ~ si nu numai ... muzica, sport, concursuri, chat room ... [ Searching for my angel ... ] 		Nou pe simpatie:
roxigirl85 pe Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
30 - 46 ani
~.~.~ AllAnime ~.~.~ReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
~.~.~ AllAnime ~.~.~ / Fan Fiction /

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina

 Pagini:  1 2 3 Moderat de crazy_angel, dark_ghost, kaleidostar_girl, noir
#1
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
In primul rand inainte de a posta descrierea personajelor,cu pozele de rigoare si a primului capitol dintr-o poveste care sper sa va placa si care nu va avea mai mult de 25 de capitole as vrea sa va rog sa ma iertati: shtiu k nu am mai postat de foarte mult timp p forum, stiu ca nu am mai venit cu nici o poveste noua sau ca nu am mai postat la cele colective din diverse motive si la sfatul unei foarte bune prietene, sise de a mea adica diana_scumpete sau Ayame no Kokoro am decis sa public povestea mea noua ^_^ care sper sa va placa.
Pana incepem scoala, am sa public zi de zi si nu am sa va mai las in suspans,iar cand o sa plec in vacanta(o sa plek sapt asta, spre final) am sa va anunt si pun in avans ^_^
Ce rugaminti am eu?!Poate am greseli de ortografie,probabil din cauza scrisului prea repede, dar daca doriti sa cititi povestea v-as ruga sa o criticati k-lumea pentru ca o orice critica buna sau rea e binevenita la mine deoarece ma ajuta sa scriu mult mai bine si sa indeplineasca cerintele cititorilor :P
Deci, fiti seriosi,criticati k-lumea si nu faceti spam(voi cere unui mod sa stearga postul care nu e serios).Arigato gozaimasu si lectura placuta.Maine postez urmatorul capitol ^_^



~ Yami no Sekai ~
Durerea ce naste speranta : Intunericul ce naste lumina

Descrierea personajelor :


1. Nagoyuma Yuukina ( yuuki – curaj ) : 17 ani ( 04.10.1989 – balanta ) eleva in cls. A XI A la Liceul Teoretic Tsukumiyo. Se muta cu familia in Tokyo – la vila ( casa din lemn 1 etaj + mansarda ).
About her : poseda puteri spirituale si telechinezia ( puteri pe care le descopera cand ajunge in Tokyo ) ; are un lantic de aur cu o miko ( preoteasa ) in miniature rugandu-se primit de la bunica ei inainte de a muri ( lanticul se activeaza cand intra in Tokyo – trezeste spiritele si fantomele si i se activeaza intr-un fel puterile ) ; are o alunita ( pata ) forma de fluture pe spate pe centru . Hobby-uri : inot, muzica si plimbarile seara singura sau cu prietenii.

Poza : http://i12.tinypic.com/4xvht2g.jpg

2. Nagoyuma Ame ( ame – ploaie ) : 15 ani ( 12.02.1991 – varsator ) eleva in cls . A IX A la Tsukumiyo, sora Yuukinei.
About her : poseda puteri spirituale si telepatia ( puteri pe care le descopera cand ajunge in Tokyo ) ; are o alunita ( pata ) forma de stea pe spate pe centru . Hobby-uri : volei, inot si cumparaturile.

Poza : http://i18.tinypic.com/6hfbr6s.jpg

3. Kozakura Ryuku : 17 ani ( 27.12.1989 – Capricorn ) in aceeasi clasa cu Yuukina ; nu poseda puteri spirituale, dar este foarte curajos. Hobby-uri : inot, fotbal si muzica.
About him : are o sora de 8 ani, Ryo ; parintii sunt profesori la Universitatea Kaorin unde este si tatal fetelor - sta la vila ( casa din marmura 1 etaj ) aproape de Yuukina.

Poza Ryuku : http://i8.tinypic.com/4zdpiyo.jpg
Poza Ryo : http://i16.tinypic.com/6c33a10.jpg

4. Hisakawa Mizuuko ( mizu – apa ) : 17 ani ( 10.09.1989 – fecioara ) in clasa cu Yuukina ; nu poseda puteri spirituale . Hobby-uri : inot, dansuri sportive si literatura.
About her : family : mama – medic, tata – politist , are un frate de 15 ani, Shiro ; sta intr-o vila aproape de centrul orasului Tokyo.

Poza Mizuuko : http://i6.tinypic.com/4utud5x.jpg
Poza Shiro : http://i3.tinypic.com/5zgv7mo.jpg

5. Watanabe Keiji : 17 ani ( 02.07.1989 – rac ), in aceeasi clasa cu Ryuku,Yuukina si Mizuuko ; nu poseda puteri spirituale, dar e destept si se pricepe la rezolvarea misterelor. Hobby-uri : inot,fotbal si pc-urile.
About him : family : tata – director firma de marketing ; mama – agent de vanzari firma marketing ; are o sora de 15 ani, Ayuki in clasa cu Ame, sta la vila , aproape de scoala.

Poza Keiji : http://i16.tinypic.com/4qifxp3.jpg
Poza Ayuki : http://i19.tinypic.com/62h7xwj.jpg

* Actiunea : Tokyo , an 2007
* Au ca ghid/calauza spiritual unei zane inchis in lanticul Yuukinei – Akeno.

Poza Akeno : http://i5.tinypic.com/540lzqc.png

* Locul fantomelor/spiritelor : templul abandonat din padurea de langa oras – unde se afla si Izvorul Tamaduirii/Purificarii.



Chapter 1 : Trezirea spiritelor : activarea talismanului

~ Sa crezi e doar inceputul ~


Alerga cat putu de repede, fara sa se uite pe unde pasea. Era urmarita de spirite si demoni, deoarece evadase dintr-un loc inspaimantator, probabil cel mai intunecat colt al Iadului. Rochia alba fara maneci era sfasiata, murdara si patata de sange : singurul lucru ce parea neatens de demoni era lanticul de la gat, ce emana o aura luminata ……. Desi crezuse ca ii pierdusera urma, fata se impiedica si cazu, lovindu-se usor la umarul drept. Cerul era intunecat, facandu-si aparitia fulgerele de diferite dimensiuni urmate de tunete. Fata se ridica, desi simtea durerea in tot corpul, plina de sange si zgarieturi. In fata ei aparu o femeie, imbracata cu o pelerine neagra, cu gluga pe cap, singurul lucru ce se putea observa pe chipul ei erau coltii de vampire si zambetul malefic. Fata se sperie, dandu-se mai in spate : tremura. Femeia se apropia, dar datorita lanticului ce crea o bariera in jurul fetei, nu putea sa se apropie prea mult. Femeia indrepta spre ea toiagul cu un diamant negru pe centru, din el iesind o aura intunecata sub forma unei sfere ………………
- Yuukina-chan?! Yuukina-chan?! Trezeste-te! Aproape am ajuns in Tokyo! Yuukina-chan! spuse Ame, sora mai mica a Yuukinei.
Yuukina se trezi brusc, speriata si transpirata. Se uita in jurul ei. Rasufla usurata si se rezema cu capul de geamul avionului. Ame o privi putin mirata, punandu-i man ape frunte :
- Nu ai febra! Probabil a fost un cosmar! Esti bine?!
- Da, Ame . Sunt bine …. acum. Stai linistita! spuse Yuukina privind cerul intunecat.
Ame o privi, darn u mai spuse nimic. Nu era prima data cand Yuukina avea cosmaruri, dar era primul care o trezise brusc si speriata. In cele din urma, zambi deschizandu-si revista, citind cu atentie fiecare articol. Yuukina privea cerul, fiind cu gandul in alta parte:
- Un vis …. asta a fost …. un vis ….
Avionul ajunsese in cele din urma in Tokyo. Yuukina si Ame, insotite de parintii ajunsesera la iesire din aeroport cu valizele in mana in fata unui taxi. Yuukina fusese ultima care iesise pe usa si avusese o tresarire, inima batandu-i tare : simti o pala de vant rece in jurul ei, oprindu-se. Lanticul pe care il avea la gat straluci. Ame, care se afla in masina o striga :
- Yuukina-chan?! Yuukina-chan?!
Yuukina tresari, indreptandu-se in cele din urma catre masina.
- S-a intamplat ceva, Yuukina?
- Nu,mama.
Taxi-ul opri in fata unei case din lemn, cu un etaj, cu o gradina in fata casei si o poteca ce te ducea direct la usa. Era noua casa a familiei Nagoyuma. Ame zambi, fiind extreme de fericita de noul ei camin. Cu valiza ei de culoare crem si cu mp4-ul in mana pasi prima in casa. Parintii o urmara cu restul de bagaje, iar Yuukina ramasese ultima, platindu-i taximetristului. Isi puse rucsacul pe spate, geanta de voiaj in mana si intra in casa. Puse mana pe clanta sa intre cand tresari brusc, deoarece simtise o prezenta ciudata asemeni unei rafale de vant rece insotita de un zgomot asurzitor. Yuukina se uita-n jur, dand din umeri. Intra in casa, trantind usa dupa ea.
Ora 18:30 : dup ace-si desfacusera bagajele, fiecare isi gasi cate o ocupatie : dna Nagoyuma spala vasele folosite la cina, dl Nagoyuma statea in sufragerie la TV, iar fetele erau sus. Ame, imbracata intr-un halat roz, cu papuci roz pasi in camera Yuukinei, rezemandu-se de tocul usii :
- Yuukina-chan?!
Yuukina statea pe marginea ferestrei, cu castile in urechi privind catre cerul innorat. Ame ii facu semn cu mana, distragandu-i atentia Yuukinei :
- Ce este, Ame?!
- Pari cam ….. abatuta. Esti bine?! Te porti cam ….. ciudat !
- Nu am nimic, stai linistita! Du-te mai repede la baie ca vreau si eu ……
Ame scoase limba, dupa care se grabise intrand in baie. Yuukina isi puse castile, dand drumul la muzica. Vantul adia usor, scuturand frunzele uscate din copaci, prevestind sfarsitul verii. Ame puse halatul pe masina de spalat, dandu-si drumul la apa sa umple cada, punandu-si clamele de par langa oglinda de deasupra chiuvetei. Fereastra de la baie era inchisa, fiind aburita din cauza aburilor de la apa fierbinte din cada. Ame intra in apa, rezemandu-se de marginea cazii :
- Ce bine e! spuse aceasta cu ochii inchisi.
Trecusera cateva minute : nu se auzeau decat picaturile de apa ce curgeau de la robinetul cazii; era o liniste deplina cand deodata se auzira zgomote caudate, voc ice se auzeau in jurul Amei. Ame tresari, provocand mici valuri in cada. Se uita-n spre usa, crezand ca intra cineva din families au ca se auzeau vorbe pe hol. Ame se ridica si deschise usa usor sa vada daca e cineva pe hol : nu era nimeni. Ame inchise usa, rasufland usurata :
- Probabil din cauza oboselii !!!
Vru sa intre in cada, dar se auzira din nou acele zgomote, acele voci venite de nicaieri. Ame se uita in jurul ei putin speriata, incercand sa afle sursa de unde veneau zgomotele …….
Yuukina privea catre cerul innora, fiind cu gandul in alta parte. Asculta melodiile ei preferate, ceea ce pareau sa ii distraga atentia de la cosmarul pe care-l avusese in avion. In gandul ei :
- Un loc infricosator, in care se aflau demoni ….. o femeie cu o pelerine neagra cu gluga pe cap ….. toiagul indreptat spre mine?!
Ame tresari brusc, tremurand putin deoarece tocmai auzise vocea surorii ei si gandul ei. Crezu ca e doar aparenta, dar gandul surorii ei fu urmat de gandurile parintilor ei, care se aflau jos, in sufragerie :

“ Maine trebuie sa merg la magazine, trebuie sa fac cumparaturile, iar fetele se vor duce la noua lor scoala ……. “

“ Ziarul asta da informatii false. Maine am cursuri la Universitatea Kaorin. O sa fie o zi lunga ……. “

Ame se uita-n oglinda, cu mainile pe cap si putin speriata :
- Ce se intampla aici?!
Yuukina era atenta la versurile melodiei. Se uita spre paharul cu apa de pe masa, vru sa bea apa, dar ii era putin lene. Indrepta mana spre pahar :
- Da, ce o sa mai ajung! Of !
Se uita atenta catre pahar. In gandul ei :
- Ar fi frumos daca paharul ar veni la mine! Nici o sansa !
Yuukina tresari, clipind din ochi. Paharul incepu sa se miste, agitand apa. Yuukina crezu ca e un cutremur, dar ramasese masca cand vazu ca paharul incepu sa se miste, indreptandu-se spre Yuukina incetul cu incetul. Paharul ajunsese la marginea biroului, inaintand si spargandu-se pe podea, facand apa pe jos. Yuukina era mirata, dandu-si jos castile si privind catre cioburile de pe podea :
- Am vazut eu prost sau paharul s-a miscat?!
Yuukina se aseza in fata biroului, langa paharul spart. Ame, imbracata cu halatul roz, uda si fara papuci veni speriata in camera Yuukinei, insotita de gandurile parintilor. Yuukina o privi mirata, in timp ce Ame tranti usa, dar uimita la ce facea Yuukina :
- Ai vazut ceva anormal?! spusera amandoua in acelasi timp.
Ame se aseza pe marginea patului, iar Yuukina se aseza pe scaun, cu spatarul in fata si rezemandu-se de spatar cu mainile :
- Tocmai am auzit gandurile parintilor si ale tale, in timp ce imi faceam baie.
- Eu am vazut cum paharul s-a miscat si s-a spart in timp ce venea spre mine.
- Imposibil !
- Poate o fi din cauza oboselii, nu crezi?!
In timp ce vorbeau cele 2, lanticul Yuukinei incepu sa straluceasca, creand in doar cateva secunde o lumina puternica in toata camera, care disparu brusc ………
- Ce-a fost asta?!
- Nu stiu, Ame!
In fata celor 2 aparu o sfera luminoasa, o sfera ce capata treptat forma unei mici zane, cu aripi pe spate, imbracata in alb si cu cizmulite in picioare. Yuukina facu ochii mari, iar Ame arata spre zana ce avea un toiag micut in mana. Zana deschise usor ochii, dadu din aripi creand sclipici prin jur, facandu-le pe fete sa stranute si le zambi, spunandu-le pe un ton calm :
- Buna! Eu sunt Akeno !
Fetele se facura albe ca varul, crezand ca au vedenii de vad la ora asta zane parca iesite dintr-o carte pentru copii. Isi pusera mainile pe fata, speriate si tremurand de parca ar fi vazut o fantoma, spunand in acelasi timp :
- Fan …. to …. me !!!!
Tipara, desi datorita barierei create de Akeno in interiorul camerei, nu se auzira decat in camera. Yuukian sari de pe scaun, se indrepta la fereastra, la colt lipita si cu rigla de pe birou in mana, iar Ame sari din pat, asezandu-se la colt, in spatial dintre perete si dulap cu perna dupa ea. Trecura cateva minute. Akeno se aseza pe marginea biroului, cu mana rezemata de picior :
- E normal! Sunt obisnuita ! Se intampla mereu !
Yuukina si Ame se uitara speriate la Akeno, nestiind despre ce e vorba, cand in cele din urma Yuukina isi facu curaj sa vorbeasca :
- Se intampla mereu?! Nu suntem singurele care te pot vedea?!
- Nu sunteti primele care ma pot vedea .
Yuukina si Ame se apropiara usor de locul in care se afla Akeno. Yuukina se aseza pe scaun, cu rigla in mana, iar Ame la capatul patului, cu perna pe picioare :
- Cine esti?! spuse Ame .
- V-am mai spus. Sunt Akeno, calauza sau ghidul vostru de acum incolo .
- Calauza noastra …….
- …….. de acum incolo?! Ce vrei sa spui?! intreba Yuukina .
- Ma puteti vedea, deoarece ati activat puterea talismanului in care ma aflam eu si ati trezit spiritele si fantomele din aceasta zona .
- Puterea talismanului ?!
- Spirite …… fantome?! Ca cele din visul meu?!
- Nu chiar, dar pe aproape. Cine are talismanul ?!
- Eu! zise Yuukina aratandu-i lui Akeno lanticul. L-am primit de la bunica mea inainte de a muri.
- Kayaki-sama a fost stapana mea. Yuukina, tu esti stapana mea acum! spuse Akeno mandra.
- Stapana?! Nu stiu despre ce vorbesti!
- E normal. Sa va explic : voi ati fost alese sa distrugeti sau sa adormiti fantomele si spiritele trezite datorita lanticului tau. Lanticul are puteri spirituale ce trezesc demonii pe care ii adormise si anihilase Kayako-sama si cei dinaintea ei inainte de a muri. Ceea ce inseamna ca voi sunteti Cele Alese.
- Cele Alese?!
- Stai putin! Vrei sa spui ca ce-am patit noi inainte de a te descoperi pe tine e normal si are legatura cu paranormalul tau?! spuse Ame pe un ton amuzant.
- Nu e paranormalul meu, ci e firesc. Se intampla odata la cativa ani si sunt multe lucruri complicate. Puterile voastre sunt …. normale ! zise Akeno zambindu-le fetelor mirate.
- Vrei sa spui ca faptul ca eu am spart un pahar care s-a miscat datorita faptului ca eu doar am gandit ….. iar Ame aude gandurile noastre si voci caudate?! E normal?!
- Telepatia e puterea Amei, abilitatea de-a citi si auzi gandurile altora, iar puterea ta – telechinezia, abilitatea de a misca orice cu puterea mintii. In acelasi timp v-au fost activate si puterile spirituale, in momentul in care ati venit in Tokyo si spiritele au fost trezite.
- Puteri …..
- …… spirituale?!
- Da! Spuse Akeno pe un ton calm si normal.
- Asta, cu siguranta, este cea mai neobisnuita zi.
- Voi trebuie sa va controlati, sa invatati sa va controlati abilitatile si sa adormiti spiritele trezite la viata odata cu venirea voastra in Tokyo. Foarte simplu! Ah! Si nu aveti cum sa dati inapoi! Uitasem de acest detaliu important !
Yuukina ramasese uimita, iar Ame se ridica si se rezema de usa. Linistea cuprinse camera timp de cateva minute, dar …….
- Eu ma duc sa ma spal! spuse Ame iesind si indreptandu-se spre baie putin socata.
- Eu …. ma duc sa ma plimb afara …. Trebuie sa ma gandesc! spuse Yuukina luandu-si o vestuta fara maneci subtire si coborand scarile.
Akeno le privi pe cele 2. Se duse la fereastra, observandu-o pe Yuukina iesind din casa. Cu zambetul pe fata, dar in acelasi timp cu o privire serioasa si putin trista spuse :
- Sa crezi e doar inceputul …. inceputul unei noi aventuri pentru salvarea Lumii de Intuneric si Haos ……..
Ame inchise usa, lasa halatul pe marginea masinii de spalat si se baga in apa inca fierbinte, scufundandu-se in apa, cu gandul in alta parte …….
- Sa ne controlam abilitatile?!
Yuukina se plimba, cu mainile in buzunar, cu castile in urechi si muzica data la volum maxim, cu gandul in alta parte …..
- Sa adormim spiritele trezite la viata din cauza faptului ca am venit in Tokyo?!
Ajunsese intr-un parc din apropiere. Nu parea sa fie nimeni. Se aseza pe leagan si cu privirea spre nisip, in gandul ei ……
- O poveste stupida pentru copii mici! De ce sa fim noi cele care sa adoarma spiritele?! De ce sa avem noi o sarcina grea?! De ce am fost noi Alese?!
Yuukina se legana, fiind cu privirea in pamant. Fapt pentru care nu parea sa fi observat ca cineva o urmarea : o prezenta ciudata aflata intre tufisurile din apropierea locului in care se afla Yuukina, o prezenta intunecata cu colti, ochii rosii si aripi pe spate. Prezenta ciudata o privea pe Yuukina, afisand un zambet malefic pe fata :
- Asta e doar inceputul …… Multumim ca ne-ai trezit la viata !

~ Va urma ~

Chapter 2 : Ceasul Mortii : Etsuko

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#2
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
Chapter 2 : Ceasul Mortii : Etsuko

~ Puterea sta in unire ~

Trecerea de la vara la toamna se face simtita treptat : soarele nu mai are putere, zilele devin din ce in ce mai mici si racoroase; frunzele isi schimba culoarea din verde in galben-aramiu, desprinzandu-se usor una cate una de pe ramura, asternandu-se pe pamantul aproape fara viata si rece, formand un covor colorat.
Padurea Sameru de la marginea orasului Tokyo este una dintre cele mai frumoase paduri din toata Japonia si in acelasi timp cea mai infricosatoare, de care oamenii din apropiere se temeau sa intre datorita unor zvonuri ciudate, lucru care nu parea sa-I sperie pe cei 4 tineri veniti la un picnic in padure.
Muzica venea de la radioul din masina, data la volum mare. Doi baieti, imbracati in pantaloni scurti si maieuri pregateau focul, in timp ce fetele (2) pregateau o mica gustare, chicotind si uitandu-se pe furis la cei 2 baieti:
- Am vorbit cu Makeru aseara. A venit la mine si mi-a spus ceva interesant despre Akiru si tine.
- Miyaki-chan, ce-a spus?!
- Nerabdatoare ca de obicei, Ayami-chan. Ce ma fac?!
In timp ce cele 2 fete se amuzau, aruncandu-le din cand in cand priviri baietilor, Akiru si Makeru se aflau la portbagaj, cautand ceva.
- Deci, o faci sau nu?! spuse Makeru aranjandu-si ochelarii .
- Ayami-chan e diferita. Nu e ca iubita ta, Miyaki. Stii foarte bine !
- Lasa ca stiu eu care e cauza. Miyaki vorbeste cu ea acum. Tu sa ai initiativa!
Trecusera cateva minute. Ftele pregatisera gustarea, chemandu-i pe baieti la masa. Miyaki se aseza pe picioarele lui Makeru, iar Akiru si Ayami se asezara timizi pe scaune diferite, unul langa altul cu o mica distanta. Vorbeau, radeau, mancau si dansau in fata masinii dupa ritmul muzicii. Trecuse o ora : Miyaki se asezase pe patura in bratele lui Makeru, iar Akiru o ua de mana pe Ayami la o plimbare. Ajunsesera la cativa metri de masina, la marginea unui lac. Ayami se asezase pe pamant, iar Akiru lan ga ea aruncand cu pietre in apa.
- Deci ….. ce vrei sa imi spui?! zise Ayami putin rosie la fata si cu privirea spre Akiru.
- Eu ….. eu …. vreau sa iti spun ca …..
Vru sa continue, dar pentru ca incerca sa aplice sfatul dat de amicul lui, Akiru inghiti in sec, arunca o piatra in apa, se intoarse spre Ayami, o privi in ochi, punandu-I man ape bratul ei, o intinse si se puse deasupra ei, tinandu-o strans de maini. Ayami incerca sa se opuna, era rosie toata :
- Akiru-kun …. ce vrei sa faci?!
- Ayami-chan …. eu …. eu te plac foarte mult ! spuse Akiru sarutandu-o cu ochii inchisi.
Ayami se opuse putin, in cele din urma luandu-l in brate si sarutandu-l, cateva lacrimi curgandu-i pe obraz. La cativa metri, intre tufisuri stateau pe ascuns Makeru si Miyaki chicotind de faza celor 2.
- Am reusit !
- Ce bine, Miyaki-chan !
Chicoteau in timp ce se uitau la cei 2. Makeru simti un vant rece. Miyaki ii spusese ca e doar din cauza vremii, cand simti ca o trage cineva de bluza. Intrebandu-l pe Makeru, acesta spusese ca nu o trase de bluza. Makeru, dupa cateva secunde, simti ca-l trage cineva de bluza.
- Ti-am spus ca nu eu te-am tras de bluza. De ce tragic de bluza?!
- Nu eu am facut-o !
Cei 2 incepusera sa se certe cand cineva il atentiona pe Makeru sa se uite in spate, atigandu-l pe spate. Ignora la inceput, acesta se enerva intorcandu-se :
- Cand vorbesc cu prietena mea, nu interv …..
Makeru incremeni, iar Miyako se facuse alba ca varul : in fatal or statea o persoana, un barbat imbracat la costm negru, dar sfasiat, murder si patat de sange, plin de sange pe maini, zgarieturi si cu chipul aproape desfigurat, cu un singur pantof in picioare si cu o rana in abdomen, pe partea dreapta. Cei 2 se speriara, indreptandu-se catre lac. Auzind zgomotul, Akiru se opri si se uita spre tufisuri, observandu-i pe cei 2 venind in graba si speriati. Miyako se impiedica, Makeru ajutandu-o. Ayami se ridica speriata.
- Ce s-a intamplat ?!
Amandoi aratau spre locul unde il vazusera pe barbatul ranit, speriati si tremurand :
- Mu …. mi …. a !!!!
- Mumia?! Spuse Aakiru mirat indreptandu-se spre acel loc. Nu sunt mumii aici! Nu exista !
Akiru facu cativa pasi cand o mana il prinse de picior, creand un mic vartej si tragandu-l pe Akiru in pamant. Ayami incremeni. Cei 3 incercara sa-l scoata pe Akiru din nisip, dar Miyaki si Makeru fusesera si ei absorbiti, Ayami indepartandu-se speriata si incepand sa planga :
- Makeru ! Miyaki ! Akiru ! zise urland Ayami.
Cei 3 erau absorbiti de vartejul de nisip, desi incercara sa se ridice la suprafata, cand langa Ayami isi facu aparitia barbatl desfigurat. Se uita la ea, Ayami facandu-se alba ca varul .
- Vino …. cu …. mine ! ii spuse barbatul dandu-i mana fetei, din palam iesind viermi si gandaci.
Ayami urla, se ridica indreptandu-se speriata spre masina. Barbatul o urma incet, cei 3 fiind acoperiti de nisip. Ayami cauta disperata cheile, incerca sa porneasca masina :
- Porneste! Porneste odata! Porneste !!!! spuse accelerand, dand cu spatele in copac si luandu-o cu viteza spre drumul de unde venisera.
Barbatl se opri, uitandu-se la masina. Cu o privire trista, dar cu zambetul pe buze spuse, facandu-i cu mana sa vina inapoi :
- Vino cu mine! De ce ai plecat?! Vino …. sa cautam impreuna ceasul pe care l-am pierdut! Vino!
O ceata densa se forma in preajma barbatului, acesta disparand si facandu-se o liniste deplina: singurul lucru care se auzea slab era ticaitul unui ceas prin padure, ceas care incepu sa bata usor, creand un zgomot ciudat …..

Tic tac tic tac tic tac tic tic tic tac tic tac tic …….

Strazile ce duceau catre Liceul Tsukumiyo erau pline de elevii imbracati in uniformele specifice liceului. Printre elevii grabiti se aflau fetele Nagoyuma, Yuukina si Ame, imbricate cu o rochita neagra cu maneci albe, guler alb si marginile albastre, cu o fundita de marime medie roz, ciorapi albi scurti si pantofi sport negri, Ame cu 2 codite si rucsacul pe spate, Yuukina cu o coada impletita si rucsacul pe spate. Ame mergea si in acelasi timp se uita peste un catalog cu produse cosmetice, iar Yuukina privea in fata, cu mp4-ul ascultand si cu o privire trista.
- Inca te mai gandesti la ce s-a intamplat aseara?! spuse Ame. Yuukina!
Yuukina isi dadu castile jos.
- Ce e?!
- Te-ai gandit la ce-am zis aseara, dup ace ai venit din parc?!
- Nu conteaza. Oricum nu avem cum sa dam inapoi.
- Yuukina-chan!
Yuukina se opri, Ame facand cativa pasi in fata. Yuukina se uita in pamant (cu privirea), stranse pumnii tare, dupa care spuse:
- Asta e! Vom invata, ne vom vedea de treburile noastre! Nu trebuie sa ma sperie pe mine o fantoma! Nici macar nu exista!
- Daca nu exista, atunci Akeno-chan?! spuse mirata Ame.
- Pai …. Akeno-chan este …..
Vru sa continue, dar un baiat grabit ce alerga sa ajunga in clasa cazu peste Yuukina si imprastiind coliile albe scrise.
- Yuukina-chan!
Yuukina isi puse man ape fund pentru ca o durea din cauza cazaturii; se ridica, stergandu-se de parf si murdarindu-si putin uniforma. Se uita la baiat vrand sa-l ajute sa-si stranga coliile. Pusera amandoi mana pe o coala, Yuukina rosind putin.
- Imi cer scuze! Nu am vrut sa te lovesc! Nu am vazut pe unde merg, eram cu spatele si …. am dat peste tine! spuse baiatul cu mapa in mana, rucsacul pe spate si cu cealalta mana pe cap, afisand un zambet si ochii inchisi.
In acelasi timp, langa el se opri un alt baiat blond cu servieta in mana si rasufland, deoarece alergase dupa prietenul lui.
- Ryuku, nu trebuia sa fugi asa … era sa ma si impiedic!
- Nu am vrut, Keiji. Scuze! Se mai intampla!
Ame se uita mirata la cei 2 baieti, in timp ce Yuukina il privea pe cel brunte peste care daduse, putin rosie la fata.
- Am dat fara sa vreau peste fata asta si am cazut! Tocmai imi ceream scuze!
- Da. Asa e Ryuku. Noi ne retragem. Pe curand!
Baietii zambira luandu-o inainte. Ame se intoarse mirata, iar Yuukina statea nemiscata.
- Baietii ciudati ….
- ….. si draguti! spuse Yuukina cu mana pe fata putin rosie
- Nu-mi spune! Te-ai indragostit de Fat Frumos ! spuse Ame cu mainile pe solduri.
Yuukina ii scoase limba, dupa care inainta. Ame alerga spre ea. Clopotelul sunase, poarta de la intrare inchinzandu-se. Fetele trebuiau sa se desparta. Ame avea sala la etajul 1, iar Yuukina la etajul 2 in corpul A( aveau 3 corpuri, A B si C). Yuukina pasi putin timida in clasa, elevii ridicandu-se si profesoara asteptandu-o.
- Avem o noua eleva transferata. Va rog sa o intampinati cum se cuvine! Yuukina-san!
- Incantata. Eu sunt Yuukina Nagoyuma! spuse aceasta facand o plecaciune in fata clasei.
In aceeasi clasa pareau sa fie si cei 2 baieti pe care Yuukina ii intalnise mai devreme, ceea ce o uimi atat pe ea cat si pe ei. Keiji il trase de maneca (banca lui era in spatele lui Ryuku) pe Ryuku ce privea spre cer.
- Ryuku, uite-o pe fata cu care te-ai ciocnit mai devreme.
Ryuku se uita la ea, in timp ce pasea spre banca ei care se afla pe randul de langa Ryuku, cu o banca mai in fata.
- E eleva transferata?!
- Da![hr]Continuarea k era prea lung postul
Gomen ^^

Yuukina il observa, dar inghiti in sec si se aseza pe scaun. Profesoara isi incepu ora, asezandu-se pe marginea catedrei si citind dintr-o carte de istorie universala. Yuukian se uita-n jur, cand o fata de langa ea ii zambi.
- Buna! Eu sunt Mizuuko Hisakawa. Incantata !
- Yuukina Nagoyuma. Incantata!
- Am vazut ca Ryuku- san se uita la tine de cand ai venit in clasa!
Yuukina intoarse capul, indrpetandu-si privirea catre Ryuku, apoi intoarse brusc.
- Ti se pare ! spuse ironic Yuukina cu creionul jucand-se in aer.
- Crezi?!
- Desigur.
Trecusera cateva ore fiind, pauza cea mare, timp mai mult pentru majoritatea elevilor. Ame isi facuse prieteni, college de clasa. Yuukina venise la cantina cu Mizuuko. Dupa ce-si luasera pranzul, se asezasera la aceeasi masa unde se afla si Ame si cu o fata, eleva prezentandu-se cu numele de Ayuki Watanabe.
- Ea e sora lui Keiji-kun, baiatul blond, colegul nostrum de clasa si prieten cu Ryuku-san.
- M-am prins. Cum a fost, Ame-chan?! spuse Yuukina luand o gura din sucul de portocale.
- Ayuki-chan are banca langa mine si ma inteleg bine cu ea. Dar e prima zi, vorbim peste cateva saptamani. Am auzit ca Ryuku e cu tine in clasa.
- Da. Ce coincidenta,nu?!
Fetele hicotira. La cateva minute, Ame vru sa ia din chips-uri cand tresarise brusc, inima batandu-i tare. In doar cateva secunde, Ame auzi pasi inceti, toti din jur se miscau incet: se auzi un ticait, un ticait al unui ceas provocand un zgomot asurzitor.
Tic tac tic tac tic tac tic tac tic tic tac tic tac tic ……….

Ame se ridica, clipi din ochi, totul revenind la normal. Yuukina, Mizuuko si Ayuki se uitara mirate la ea ce parea putin speriata.
- Ame-chan?!
- S-a intamplat ceva?!
- Esti bine?! Ame, ce faci?!
Ame se ridica, luandu-o pe Yuukina de mana si cerandu-si scuze in fata fetelor pleca, ducandu-se la cea mai apropiata baie. Puse mainile pe chiuveta si inchise ochii …….
- Ame-chan, de ce ai plecat brusc de la masa?! Ce este?
Ame ii facu semn sa taca. Tresari din nou. Yuukina simti in acelasi timp o pala de vant rece in jurul ei. Ame asculta cu atentie.
Tic tac tic tac tic tac tic tic tac tic tac tic tic tac …………..

- Auzi?!
- Sa aud?!Ce sa aud?!
- Ticaitul … ticaitul ceasului …. toata ziua am auzit acelasi ticait sin u-mi pot da seama de unde vine!
In baie isi facu aparitia Akeno, mai fericita si zambareata ca niciodata. Le vazu pe fete speriate si se apropie de ele:
- De ce m-ati chemat?!
- Nu te-am chemat! spuse Yuukina
- Eu am chemat-o! raspunse Ame. Toata ziua am auzit un ticait si nu il mai support.
- Ticait?!
In acelasi timp, Mizuuko intra in baie brusc, descoperindu-le pe fete si pe Akeno. Fetele, balbaite incercara sa ii explice, iar Akeno se apropie de ea:
- Ma poti vedea?!
- Da. E bine?! intreba Mizuuko zambareata.
Dupa cateva minute in care-i explicara ……..
- De aia ati plecat! Trebuia sa spuneti de la inceput!
- Trebuia?!
Akeno se aseza pe umarul Yuukinei, picior peste picior si cu toiagul in mana creand sclipici, facandu-le pe fete sa stranute.
- Poate sa fie o fantoma?!
- Fantoma?! zisera Ame si Yuukina intr-un glas.
- Singura fantoma ce are ticait, ce produce ticait este Etsuko.
- Etsuko?!Cine-i Etsuko?!
- Etsuko e singura fantoma care are legatura cu ceasurile. Stati asa!
Akeno crea cu toiagul un mic nor de sclipici din el iesind o mica carticica cu coperta aurie.Fetele se uitara curioase. Akeno deschise cartea si incepu sa caute ….
- Etsuko, Etsuko trebuie sa fie pe …. l-am gasit: Etsuko : spiritual unui barbat de 20 ani care s-a alaturat Lumii Intunecate si-a devenit demon la scurt timp dup ace in urma cu 22 ani a avut un accident de masina si-a decedat impreuna cu ibita lui …..
- S-a trezit odata cu celelalte fantome pentru ca ati venit voi! spuse Mizuuko dupa ce aflase intreaga poveste.
- Cum poate fi adormit?! intreba Yuukina cu o privire serioasa.
- Pai …. sa vedem : de obicei sta aproape de templul fantomelor din padurea Sameru, aproape de un lac. Nu poate supravietui mult timp odata ce-a fost trezit fara Ceasul Mortii ……
- Ceasul Mortii?! intreba Ame mirata si putin transpirata, inca auzind acel ticait.
- Ceasul Mortii este obiectul care-i da putere. Cand este trezit, nu primeste si ceasul : omoara victimele si le foloseste ca sa-i caute ceasul .
- Ii hipnotineaza?!
- Cum poate fi adormit?!
- Trebuie sa-i gasim ceasul, sa-l distrugem ….. daca nu-l adormin la timp, daca va gasi ceasul inaintea noastra, poate deveni mai puternic si poate distruge orasul ! incheie Akeno fragmentul din carte.
Ame se apropie cu spatele de chiuveta. Mizuuko isi puse mana la gura, iar Yuukina cazu in genunchi. Akeno se uita la fete.
- Deci, ce veti face?!
- Nu putem merge! zise Ame hotarata. Nu stim cum sa-l adormim,iar puterile noastre …….
- Mergem!
- Poftim?! Yuukina, cum poti sa ….
- Mergem! Ame-chan, trebuie sa adormim fantoma aia! Oameni nevinovati ar putea muri!
- One-chan!
Ame o privi in ochi pe Yuukina timp de cateva secunde, dupa care se spala pe fata, se uita in oglinda si ofta :
- Bine ! Sa mergem !
Yuukina zambi, Mizuuko aproba. Iesira din baie, indreptandu-se spre iesire. Portarul nu le dadu voie sa plece pe motiv ca orele nu s-au terminat sin u aveau aprobare.
- Trebuie sa ne lasati!
- Nu am voie. Imi pare rau, dsoara!
Mizuuko le lua de mana, cerandu-si scuze in fata portarului, ducandu-le in spatele scolii, unde se afla parcarea profesorilor.
- Sarim gardul ! zise Mizuuko.
- Cum sa sarim?! spuse Ame. Ne vor vedea si ….
Ryuku si Keiji aparura. Ame tacu, iar Yuukina se uita la Ryuku, schimbamdu-si brusc directia. Mizuuko se apropie de ei.
- Trebuie sa plecam din scoala, atlfel o sa se intample ceva rau. Avem nevoie de ajutor!
Ryuku si Keiji se uitara uimiti la fete, crezand ca e o gluma.
- Nu aveti cum!
- Va vor vedea!
- Trebuie, Ryuku-san, Keiji-san! spuse Ame apropiindu-se de ei.
Yuukina ofta, strangandu-si pumnii.Inchise ochii,dupa care zise :
- Nu avem nevoie de ajutor! Ne descurcam si singure, iar timp nu este ! Ame-chan!
Yuukina se aeza in fata gardului,indepartandu-si putin picioarele, unul in fata si altul in spate, stand pe diagonala,intinzand mana dreapta spre gard si inchinzand ochii …….
- Yuukina, doar nu ai de gand sa faci aia de fata cu ei?!
- Ame-chan, daca nu distrugem ceasul ala, toata lumea va avea de suferit!
- Lume de suferit?!Despre ce tot vorbiti?!
In jurul celor 5 se facu o sfera desenata pe pamant, vantul facandu-si simtita prezenta. Yuukina si Ame tresarira deoarece simtisera prezenta ciudata, Ame auzi din nou ticaitul …. pamantul din interiorul liniei trasate incepu sa se miste, creand un mic vartej, in urmatoarea clipa fiind absorbiti si transportati in apropierea lacului din Padurea Sameru. Yukina cazu pe Ryuku, Mizuuko pe Keiji, iar Ame intre cei 4 .
- A durut!
- Unde suntem?!
Yuukina deschise ochii, simtind batai de inima. Se ridica si observa ca era pe Ryuku. Rosi toata si sari brusc de pe el, cerandu-si scuze. Ryuku rosi putin, dar isi reveni brusc, itandu-se in alta parte. Keiji o ajuta pe Mizuuko sa ridice.
- Suntem in padure! spuse Akeno facandu-si aparitia.
Ryuku si Keiji incremenira, nevenindu-le sa creada. Se apropiara de zana, atingandu-o pe aripi, fapt pentru care Akeno se sperie si se aseza pe umarul Yuukinei. Ame le explica baietilor situatia, spunandu-le toata povestea. Dupa cateva minute :
- Ciudat, dar ….. puteti conta pe noi! zise Keiji entuziasmat.
Ryuku aproba cand o vazu pe Yuukina indreptandu-se spre lac. Ame si Mizuuko vorbeau cu Akeno.Ryuno o urma pe Yuukina ce se apropie de lac. Vantul adia usor.
- Yuukina, nu?! Pare ciudat toata povestea asta cu fantome, sunt surprins si inca nu-mi vine a crede, dar sa stii ca …….
Vru sa continue, dar Yuukina il lovi cu ghearele, provocandu-i o zgarietura. Ryuku si ceilalti ramasesera uimiti, Yuukina intorcandu-se: avea ochii rosii, colti de vampire si gheare ascutite, fiind inconjurata de o aura intunecata. Langa ea aparu un barbat imbracat la costum negru, cu chipul aproape desfigurat si plin de sange pe haine. Akeno incremeni.
- El e! El e Etsuko! O controleaza pe Yuukina!
Keiji si Mizuuko il ajutara pe Ryuku.Ame o privi pe Yuukina speriata. Nu-i venea sa creada.
- Yuukina-chan, ce faci?!
- Nu te cunoaste. E controlata de Etsuko si asta inseamna ca …. are ceasul ! spuse speriata Akeno .
- Imposibil!
Etsuko le zambi facandu-o pe Yuukina sa-si scoata din buzunar un ceas mic, auriu, prafuit si cu sticla sparta. Ceea ce era ciudat era ca ceasul inca mergea, creand acel zgomot ce o facu pe Ames a cada la pamant si sa-si astupe urechile din cauza sunetului.
- Fa-l sa opreasca! Nu suport sunetul asta! Termina !
- Yuukina, Ame! spuse Mizuuko. Akeno-chan, cum il putem opri?!
- Daca are ceasul, e tarziu. E puternic si va fi greu de spart.
Etsuko o atinse pe fata pe Yuukina.
- Nu a vrut sa caute cu mine ceasul! Nu conteaza acum caci l-am gasit …. iar voiv eti muri!
Etsuko lua ceasul, fortandu-o pe Yuukina sa ii omoare pe ceilalti, ceasul creand un sunet puternic ce o deranja pe Ame. Yuukina lua un cutit si merse spre ei incet, cu zambetul pe uze. Se apropie de Ame, indreptand cutitul spre ea.
- Yuukina, opreste-te! striga Ame cu ochii mari la sora ei.
Ryuku se puse in fata Amei, cutitul nimerindu-l in abdomen, iar ceilalti ramananc uimiti. Yuukina incremeni, zambetul ii disparu, incepand sa planga. Cutitul cazu jos, ochii ei revenind la normal. Tremura ………
- Ryuku …. kun ! Ce-am facut?!
Ryuku cazu pe pamant, in genunchi, punandu-si mana pe rana, sange curgandu-i. Yuukina se uita la mainile ei si incepu sa planga. Ame ramasese uimita si nu zicea nimic. Akeno vru sa se apropie, dar Etsuko o prinse cu lanturile iesite din pamant. Keiji se indrepta spre el cu o bucata de fier, dar fu trantit, la fel si Mizuuko, lovindu-se usor la cap, iar Ame cazu inconstienta din cauza zgomotului. Yuukina se uita in jur ….
- Minna …. imposibil! Nu te voi ierta niciodata !
Yuukina fu inconjurata de o aura misterioasa si de vant, ochii ei devenind negrii. Se apropie de Etsuko, desi acesta increase sa o loveasca. Se uita la el si baga mana prin corpul lui Etsuko provocandu-i o arsura grava pentru ca datorita Ceasului Mortii putea sa simta durere, deoarece isi primise corpul sin u mai era fantoma. Lua ceasul din mana lui si il topi, iar Etsuko redevenin fantoma si datorita distrugerii ceasului fusese adormit. Langa ei aparu un inger, o femeie roscata si ochii albastri. Il vazu pe Etsuko cum disparea in aer si se apropie de Yuukina …..
- Iti multumesc enorm de mult …. pentru tot ce-ai facut! spuse punandu-i mana pe frunte.
Totul redeveni la normal. Ingerul disparu, Etsuko fusese adormit. Yuukina reveni la normal, cazand inconstienta la pamant. Akeno fusese eliberata, iar langa ei aparura corpurile celor 3 tineri ce fusesera abosrbiti de Etsuko. Politia si Salvarea ajunsesera in scurt timp dupa ce Mizuuko daduse un telefon, revenindu-si prima. Tinerii, inclusive Yuukina si prietenii ei primira pe loc ingrijiri medicale, iar cazul disparitiei misterioase a celor 3 tineri fusese incheiat, desi nu stiau exact cauza disparitiei, pentru ca tinerii nu isi amintea nimic . Dupa un timp :
- Deci tinerii disparuti fusesera hipnotizati de Etsuko! afirma Ame.
- Primul vostru caz! Cu timpl o sa va obisnuiti! spuse Akeno.
Toti zambira. Yuukina era singura tacuta, era si ea bandajata putin si statea retrasa pe bancheta de la masina politistilor cu o cana de ceai in mana. Ryuno se apropie de ea.
- A fost un accident! spuse calm.
- Un accident?! Faptul ca era cat pe ce sa imi omor sora si mi-am ranit prietenii e un accident?! Mie nu mi se pare ! spuse incepand sa planga.
Ryuko o privi, dupa care o lua in brate. Yuukina era uimita, dar din cauza socului nu mai spuse nimic.
- Totul va fi bine! Suntem uniti si impreuna vom adormi toate fantomele ……..


~ Va urma ~


Chapter 3 : Drumul Blestemat

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#3
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
  Ce mijto  , e si e si un pic funny    , ai imaginatie nu gluma , insa daca descri fantomele asa de bine nu mai dorm noaptea     Deabea stept sa citesc si Drumul blestemat 

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - Ce mijto , e si e si un - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 18.7KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#4
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
Arigato gozaimasu crazy_angel san.
Shi eu kre credeam k nu e asa de stralucita k m-am grabit sa o public la cererea sisei mele ^^
Sper sa iti plak cap 3 si dak chiar asa de spooky descxriu fantomele, mai ales la cap 3 citeste pe zi de dimineata: sfatul meu ^^


Chapter 3 :  Drumul Blestemat

                  ~ Nu poti avea tot ce-ti doresti ~


Ora 21:30 : ploua : cerul era acoperit de norii posomorati si grei, vantul adia usor. Se spune ca daca mergi noaptea, pe o astfel de vreme, multe lucruri ciudate se pot intampla. Statiunea Kaon era la cativa km de Tokyo si trebuia sa mergi pe o autostrada de-a lungul padurii.
- Mai avem 4 km pana la intrare in Tokyo ! spuse o femeie blonda, imbracata intr-un tricou si pantaloni scurti cu o harta in fata .
- Stiu, iubito. Ceea ce nu stiu e de ce ai vrut sa plecam la ora asta din Kaon?! Puteam pleca de dimineata! Ploua si drumul nu e bun pe vremea asta !
- Ken, mama vrea san e vada. Nu se intampla nimic.
- Bine, Mia. Da-mi cafeaua, te rog.
Sticla se afla la picioarele Miei. Intrasera pe drumul ce ducea catre Tokyo, prin padure. Era pus un semn de atentionare ( santier in lucru ), dar cei 2 nu-l vazusera din cauza cetii aparute din senin.
- Poftim cafeaua !
- Mersi !
Lua cateva guri din cafeaua fierbinte. Mia era atenta in oglinda ei si pentru ca nu vazuse Ken unde sa aseze sticla farad op si din cauza unei mici gropi, varsa cafeaua pe el, provocandu-i discomfort. Mia se sperie, Ken nu era atent pe unde mergea si din cauza lipsei de neatentie dadura peste un batran, imbracat in pantaloni negri si camasa alba, parbrizul masinii patandu-se cu sange. Ken si Mia erau socati. Masina se opri, din instinct, Ken se duse la batranul inconjurat de o balta de sange. Nu parea sa respire: puse capul pe piept cand o mana iesita din pamant il stranse de gat. Ken se sperie si incremenise cand ochii batranului se deschisesera brusc, zambind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ken incerca sa se elibereze de mainile iesite din pamant ce-l tineau strans, dar incercarile fura inutile : in fata lui se ridica batranul creand o poarta, poarta ce ducea catre Iad : Ken fusese absorbit de poarta, batranul disparand. Mia nu auzea sin u putea vedea din cauza cetii intensificate. Un barbat ce semana cu Ken se apropie de masina, Mia deschizandu-i usa. Intra, puse mana pe chei si se apleca pe volan.
- Ken, ce-ai patit?! Ti-e rau?! Cine-a fost persoana care a venit in fata masinii?! Ken, cu tine vorbesc!
Il dadu pe scaun cu spatele, incremeni cand vazu ca nu era Ken; fata desfigurata, sange pe piept si ceea ce parea sinistru era ca inima era in mana lui si batea cu putere. Mia se dadu mai in spate, vru sa iasa din masina, dar usa era blocata. Incepu sa planga de disperare: in locul soferului statea acum un schelet viu ce puse mana pe Mia. Mia se opuse, iar in spatele ei aparu batranul zambind si cu un cutit pe care i-l infipse in gat, cu o mana scotandu-i inima din corp, scheletul devorandu-i inima Miei. Totul disparu, ceata risipindu-se ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Urmatoarea zi, liceul Tsukumiyo, pauza :
- Cum?! E ziua ta?! intreba mirata Yuukina.
- Da. Sambata asta, pe 10 septembrie, fac 18 ani. Vreau sa vii sit u si Ame-chan. Mergem la vila matusii mele din statiunea Kaon! raspunse Mizuuko zambitoare. Vor fi si verisorii mei. Ah! Vin si Ryuku-san si Keiji-kun !
- Ryuku-kun?! spuse Yuukina mirata, amintindu-si de ziua in care il adormise pe Etsuko. Nu-mi pasa !
Mizuuko zambi, in clasa intrand Ryuku si Keiji cu un ziar in mana. Se apropiara de bancile celor 2 fete, Keiji citind ziarul.
-  Despre ce vorbiti?! intreba Ryuku.
- Despre nimic. Discutii intre fete ! raspunse Yuukina aruncandu-i o privire indiferenta.
-  Ce-am facut de te porti asa cu mine, Yuukina?!
-  Tocmai asta e! Nimic! zise ducandu-se la fereastra de la catedra.
Mizuuko ridica din umeri, iar Ryuk se uita mirata la reactia ei. Keiji studia cu atentie ziarul.
- Keiji-kun, ce citesti?!
- Am auzit un caz despre disparitia a 2 persoane pe un drum si vreau sa aflu mai multe.
Ryuku se duse la Yuukina. Yuukina privea catre cer simtind adierea vantului cand in fata ii aparu o pisica neagra ce venea spre ea si disparu la fel de brusc cum aparu. Yuukina tresari.
- Yuukina, ce-ai patit?!
- Nimic. Ce vrei?!
- Te porti cam ciudat in ultima vreme. Sigur te simti bine?!
- Nu e treaba ta! zise ducandu-se in alta banca, in gandul ei: Prostutule!
Ryuku se uita mirat. Orele se terminara : era vineri, ziua in care trebuiau sa plece la Kaon cu mini autocarul de 8 locuri pe care tatal lui Keiji i-l daduse fiului sau pentru un weekend. In drum spre Kaon, la iesirea din Tokyo : ora 18:30 :
- Keiji-kun, iti multumesc ca ma ajuti cu transportul! Nu trebuia! spuse rosie  putin la fata Mizuuko.
- Nici o problema. Fac orice pentru prieteni! Mai ales ca e ziua ta! raspunse zambind Keiji.
Mizuuko si Keiji stateau pe acelasi rand, Ame era cu 2 randuri mai in spate, iar Ryuku era mai in fata, Yuukina stand in spate. Asculta muzica cu mp4-ul si privea catre geam, cufundata in ganduri. Ryuku era putin nervos din cauza faptului ca nu stia motivul pentru care Yuukina nu-i mai vorbea. Se enerva si se duse in spate. Akeno era si ea langa Yuukina.
- Yuukina, pot sa stau langa tine?!
- Ryuku-kun …. fa ce vrei !
Ryuku se aseza la n loc distanta de Yuukina care se apropie de fereastra. Ryuku privea in alta parte. Mizuuko, Keiji si Ame chicotira, amuzati de situatia celor 2.
Nu-si vorbira timp de o jumatate de ora. Yuukina evita sa-l priveasca, dand volumul mai tare. Ame privea pe fereastra, iar Mizuuko si Keiji vorbeau. O ceata densa aparuta din senin intampina autocarul in care se aflau cei 5 pe drumul ce ducea catre Kaon. Akeno simti prezenta ciuata. La fel si Ame si Yuukina care tresarira. Ame se intoarse spre Yuukina, vru sa-i spuna ceva cand auzi ganduri ciudate :

“ Omoara-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! Ucide-i ! “

Ame se aseza pe culoar, cazu in genunchi din cauza sunetelor ciudate si punandu-si mainile pe cap. Yuukina tresari, inima batandu-i tare, simtind o pala de vant rece. Akeno si ceilalti se apropiara :
- Vocea asta …. se aude peste tot ! Nu o suport ! Opreste-o ! spuse Ame nelinistita .
- Yuukina! Ame! spuse Keiji.
- Akeno-chan, ce poate fi?! intreba Mizuuko.
- Nu poate fi decat o fantoma sau spirit. E singura explicatie!
Ryuku ii dadu o patura Yuukinei, punandu-o pe ea sa se incalzeasca, deoarece tremura toata si era putin palida.
- Ryuku-kun! zise Yuukina privindu-l in ochi.
Masina se opri, parand sa se fi lovit de un copac aparut din senin in mijlocul drumului. Mizuuko se duse la sofer si incremeni :
- Nu !!!! spuse speriata punandu-si mana pe fata.
Keiji sari in ajutor, crezand ca Mizuuko patise ceva cand se uita la sofer : nu era soferul pe care-l stiau de la inceput, ci scheletul unui om :
- Cine-a facut asta?!
- Ingrozitor !
Akeno se apropie.
- Schelete?! Ceata densa in mijlocul drumului?! Ma duc sa verific ceva!
Masina se zdruncina, din podea iesind mainile unor schelete ce zambeau si radeau. Keiji se puse in fata lui Mizuuko aparandu-o de scheletele ce veneau spre ei. Ame se urca cu picioarele pe scaun, iar Ryuko se puse in fata Yuukinei.
- Ame-chan!
- Yuukina-chan!
Scheletele apareau din senin si ori de cate ori erau distruse de cei 5 cu orice apucau, se regenerau. Ame sari din scaun in scaun cand un schelet o prinse de picior provocandu-i o arsura. Yuukina se sperie, vru sa ii sara in ajutor, dar fusese si ea prinsa de un schelet. Ryuku se lupta cu altele 3 care nu ii dadeaui voie sa se apropie.
- Yuukina ! striga Ryuku.
- Ame-chan! Ryuku-kun! Keiji-san! Mizuuko-chan! striga Yuukina .
Toti erau inconjurati de schelete. In mijlocul autocarului aparu un batran, imbracat in haine obisnuite, dar putin prafuite. Yuukina il observa, descoperind ceva ciudat la privirea lui si se enerva cumplit cand scheletul vru sa-i infinga cutitul in inima Amei ca sa o omoare, fapt pentru care datorita furiei Yuukinei, aceasta cu ajutorul telechineziei arunca cu mingea de fotbal a lui Ryuku in mana scheletului, aruncand cutitul.
- Yuukina-chan! spuse mirata Ame. Ti-ai folosit puterea !
- Ame-chan, esti bine?!
- Da, acum. Sa-i ajutam pe ceilalti.
Yuukina arunca cu ce nimerea cu ajutorul telechineziei, Ame la fel, Akeno aparand si teleportandu-i pe toti in afara autocarului, pe drum, la cativa metri. Batranul privi pe geam, scasnind din dinti. Afara incepu sa picure ………
- Akeno-chan, ai picat la timp! spuse Mizuuko rasufland usurata.
Ryuku se apropie de cele 2 surori.
- Sunteti bine?!
- Da. Multumim! spuse Yuukina privindu-l in ochi.
Akeno intervene intre cei 2, cu carticica de aur in maini.
- Am aflat cine e cel responsabil de asta si de cel acel incident ce-a avut loc acum cateva  zile, cu disparitia misterioasa a celor 2 persoane.
- Cine?! intreba Ame rasufland usurata.
- Drumul asta ce face legatura intre Kaon si Tokyo e blestemat: cine trece pe acest drum moare intr-un accident aici sau imediat cum intra in Tokyo. Spiritul unuk batran de 68 ani este posedat de demoni si ademeneste sufletele victimelor catre demoni.Batranul a furat o perioada din motive necunoscute, si in timpul unui jaf a fost impuscat si sufletul nu s-a odihnit.
- Cum poate fi adormit?! intreba Keiji.
- Nu scrie mai nimic, decat ca trebuie purificat sufletul !
- Purificat?! Aici trebuiesc preotese! spuse Ryuku.
Akeno zambi, aratand spre Ame si Yuukina .
- Le avem! Ele vor purifica sufletul batranului !
- Noi?! zisera mirate cele 2.
- Nu putem controla telechinezia si telepatia, daramite sa purificam suflete. Akeno, nu esti intreaga la minte! aproba Yuukina.
- E singura solutie, alta nu exista !
Intre cei 5, in centru aparu batranul cu fata spre Yuukina si Ame, zambindu-le, in timp ce din pamant iesira scheletele, iesite pana la bazin, fiecare schelet tragand in pamant pe cate un copil, indepartandu-i de ceilalti. Yuukina, Ame si Akeno fusesera la inceput protejate de o bariera pe care batranul cu aura misterioasa o distruse. Akeno si Ame fusesera indepartate de Yuukina care era in fata batranului. Ame auzi din nou voce ace o impiedica sa se ridice. Akeno a apara cum putea de atacurile scheletelor. Batranul o privi pe Yuukina in ochi, find si ea absorbita de nisipul miscator aparut din senin.
- De ce nu ne lasi in pace?! De ce vrei sa ucizi?! spuse cu lacrimi in ochi Yuukina.
Batranul ii puse mana pe frunte, inconjurandu-o cu aura sa intunecata. Yuukina tresari, inima batandu-i tare. Batranul ii transmitea in mintea Yuukinei cele intamplate inainte de a muri :
- Ce vrei sa imi arati?!
Imaginile treceau fulgerator prin mintea Yuukinei, oprindu-se in final intr-un timp, la un spital :
- De ce m-ai adus aici?!
Batranul aparu, aratandu-i exact locul respective: o sala in care se afla o fetita aflata in coma, un barbat si un doctor.
- Fetita bolnava este nepoata mea, iar el este fiul meu.Avea nevoie de o suma mare de bani ca nepoata mea sa fie operata in America din cauza unei tumori ce ii afectase intreg corpul ….. Fiul meu nu dispunea de o astfel de suma si singura lui sansa a fost sa faca un imprumut la banca,o suma de bani care i-a fost furata in ziua in care facuse imprumutul ….. a fost jefuit si omorat pe strada, iar trecatorii nu au facut nimic ….. a supravietuit cateva ore dupa ce a ajuns la spital si ultimele lui cuvinte au fost ……
“  Ai grija de fetita mea, tata …. si iti multumesc ………… “

- A fost un soc pentru mine. Disperarea si dragostea de bunic fata de fetita fiului meu m-au adus in pragul acesta si am devenit un hot, am furat cateva saptamani intruna ca sa strang suma de bani necesara pentru operatia nepoatei mele …. Nu a fost usor,tinand cont si de varsta pe care am avut-o, am avut ajutoare si pentru ca cei care m-au ajutat au facut-o doar din interese, in ziua cand trebuia sa predau banii la spital pentru operatie am fost ucis de cei care ma ajutasera ……….
Yuukina incremeni. Incepu sa planga.
- Nu se poate! Nu e drept!
Barbatul se uita la ea, lacrimi inocente curgandu-i pe fata … Yukina era absorbita, cand observa lacrimile batranului inconjurat de aura intunecata :
- Salveaza-ma! Te rog!
Yuukina il privi in ochi, chipul lui fiind pentru cateva secunde asemeni unui inger. Lantisorul ei incepu sa straluceasca cand o lacrima cazu pe el, creandu-se o aura in jurul Yuukinei si ridicandu-se la suprafata. Cu o privire calda, aflata putin in aer, ii intinse mana batranului care o privi in ochi.
- Vino! Fiul tau te asteapta! spuse Yuukina calma cu zambetul pe buze.
Batranul ii dadu mana, aura intunecata disparu, in jurul lor formandu-se o lumina puternica si distrugand scheletele ce-i tineau pe prietenii ei. Lumina disparu odata cu batranul, toti fusesera eliberati, iar soferul aparu in locul scheletului ce se dadea drept altcineva. Akeno se uita in jur, ceilalti revenindu-si. Yuukina il vazu ultima pe batran, ce-i spusese inainte de a pleca :
- Iti multumesc !
Lumina disparu, Yuukina cazu, Ryuku sari si o prinse pe Yuukina, fiind acum in bratele sale. Rasufla usurat.Yuukina adormi, cu o privire nu tocmai placuta. Ame zambi.
Trecura cateva ore : ajunsesera la Kaon. Akeno era in dormitor cu Ame si Yuukina, cand Ryuku intra :
- Nu s-a trezit, nu?!
- Doarme. A avut putina febra, dar i-a trecut. Stai linistit. Ma duc sa beau putina apa. Vin repede.
- Bine.
Ame iesi,impreuna cu Akeno. Ryuku se aseza langa patul ei, pe un scaun. O privi. Vru sa o atinga pe mana, dar ezita, in gandul lui …..
- Yuukina !
Yuukina era cu gandul in alta parte. Se afla intr-o incapere alba si luminata, iar in fata ei era o fetita ce state ape scaun si plangea. Yuukina se apropie de ea:
- Buna! De ce plangi?!
- M-am pierdut si …….. nu-mi gasesc familia!
Yuukina o lua in brate pe micuta fetita, stergandu-i lacrimile de la ochi. o usa aparu din senin la cativa metri, iar langa Yuukina aparu intr-o haina alba batranul pe care Yuukina il salvase. Ii zambi.
- Bunicule ! spuse fetita sarindu-i in brate batranului.
- Micuta mea eroina! Am venit sa te iau sa mergem la parintii tai si la bunica. Ne asteapta pe amandoi !
- Ce bine! Stii …. fata asta mi-a spus sa nu mai plang caci imi voi gasi familia. Arigato, one-chan! spuse fetita pupandu-o pe obraz pe Yuukina si dandu-i manuta firava bunicului ei.
Batranul o privi pe Yuukina in ochi.
- Iti multumesc! Daca nu erai tu, nu stiu ce faceam! Probabil ramanean asa!
- Nu trebuie sa-mi multumiti!
- Sa mergem. Se face tarziu! La revedere, dsoara!
- La revedere!
Batranul pleca cu fetita pe usa aparuta din senin. Odata ce trecu, usa disparu la fel de brusc cum aparu. Yuukina ii facu cu mana pana cand usa se facu nevazuta. Pe chipul ei aparura cateva lacrimi. Ryuku observa :
- Yuukina …… plange?!

                             
                         ~ Va urma ~



Chapter 4 : Oglinda spre Lumea de Dincolo


P.S: Cam asa arata uniforma fetelor sau celor de la liceul Tsukumiyo :
http://i11.tinypic.com/68i4oew.jpg

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#5
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
    , ok , dupa ce am avut o partida de 5 ore de plans in continuu , caci am vazut Air , dupa pe la ora 1 seara am citit ca proasta Drmul blesemat    e mijto , rau , chiar daca pe la jumate am aprins lumina , nus o speriasa dar ....esti sadica gata am ziso( glumeam )Cred ca Oglinda spre lumea de dincolo e chiar mai mijto   ma duc sa dorm si sa incerc sa nu ma gandesc la ce am citit   

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - ok , dupa ce am avut - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 36.7KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#6
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
)) 
Well, eu ti-am recomandat sa citesti p lumina, dar dak zici tu k te-a speriat, atunci ep 4 o sa fie putin mai rau caci am vb pe aici de ceva si sper sa nu te sperie ^^
Si tre sa vb asa k e un fan fic about ghosts ^^
Imaginatia asta !
Ms pt compliment

Arigato gozaimasu nee-chan >Grin<
Desi as vrea sa se si critice pt k doar se citeste Sad(
Anyway asta e
Eu scriu, dar sa vedem ...........

Chapter 4 : Oglinda spre Lumea de Dincolo

                             ~ Ai incredere in tine si vei reusi ! ~


Weekend-ul trecuse : Yuukina, Ame si prietenii lor trebuiau sa plece din Kaon ca incepeau scoala : Mizuuko le spusese ca desi in ciuda celor intamplate, a avut parte de o petrecere pe care nu o poate uita. Erau in autocar, in drum spre Tokyo cand Ryuku se aseza pe acelasi rand cu Yuukina care privea cu un chip trist spre cer.
- Cand am ajuns la vila matusii lui Mizuuko, tu ….. ai plans …. de ce?!
Yuukina se rezema cu capul de geam, puse picioarele pe scaun si se ghemui. Evita sa-l priveasca in ochi pe Ryuku sau sa comenteze ceva. Ryuku astepta cateva minute, dupa care o lua de maini pe Yuukina, intorcandu-o spre el si privindu-o in ochii ei aproape inlacrimati, fiind la o distanta de cativa cm cu fata de ea.
- De ce preferi sa taci si nu vorbesti?! De ce nu spui nimic?! Am incercat sa vorbesc cu tine si tu …… Ce te sperie?! Ce te deranjeaza la mine?!
Ceilalti auzira mica discutie putin cam aprinsa intre cei doi si desi Ame vru sa intervina, Mizuuko o opri :
- Nu te baga!
- Dar e sora mea!
- Trebuie sa-si recastige increderea de sine!
Keiji aproba. Ryuku o privi in ochi pe Yuukina care incepu sa planga, fara sa zica nimic si sa tremure. Ryuku tot astepta un semn, cand :
- Nu ai cum sa intelegi … Nu e treaba ta! Nu te baga!
Ryuku vru sa comenteze, dar ezita. Ii dadu drumul Yuukinei, ducandu-se pe alt loc, mai in spate. Yuukina se ghemui la loc cu fata spre cer, lipita de geama. Nu mai vorbise nimeni de atunci. In cele din urma, ajunsesera in Tokyo. Fiecare fusese dus acasa. Inainte de a-i lasa pe Ame, Yuukina si Ryuku, autocarul trecuse pe langa o casa abandonata de pe Strada Iluziei, o casa abandonata ce-i atrasese atentie Yuukinei: geamurile erau sparte si parea sa fi fost arsa: la etajul 1 al casei, fereastra nu era sparta decat pe jumatate. Yuukina observa o persoana, o fata cu parul alb si cu o privire trista ce se uita spre autocar, spre Yuukina. Yuukina clipi, iar fata disparu. Ame se uita la Yuukina.
- Yuukina, ce e?!
- Nimic, Ame-chan! Nimic!
Urmatoarea zi: la scoala: pauza mare: in curtea liceului, printre multimea de elevi, se aflau pe iarba Ryuko, Keiji, Mizuuko si Yuukina:
- Saptamana viitoare avem testul la matematica!
- Trebuie sa invatam, nu?! Mai avem si testele la istorie si psihologie. Ce ne facem?! spuse Ryuku dezorientat.
- Un sfat: invatam, invatam, invatam! raspunse Keiji chicotind.
Yuukina era rezemata de trunchiul copacului, cufundata in ganduri si cu ochii inchisi. Mizuuko se apropie de ea incepand sa o gadile ca sa-si revina putin. Yuukina se fatai, chicotind si spunandu-i sa o lase ca o gadila:
- Asta era si ideea, Yuukina-chan!
- Mizuuko-chan, nu e amuzant! spuse chicotind Yuukina.
- Uite ca are efect: zambesti!
Joaca se termina cand o fata bruneta cu o privire nu tocmai placuta trecu pe langa ei, ceea ce o facu pe Yuukina sa tresare, inima batandu-i tare. Se uita la fata parca hipnotizata si observa pe spatele ei un mic semn, asemanator cu o pentagrama. Ame aparu si ea, rasufland usurata si incercat sa isi revina, dupa ce alergase prin tot liceul cautandu-i :
- Ce s-a intamplat?!
- Am ….. auzit …. un zvon …..
- Calmeaza-te, respire adanc si dupa aia povestesti!
Ame urma sfatul lui Ryuku, Yuukina revenindu-si si indreptandu-si privirea catre Ame:
- Am auzit din nou ….. o voce! spuse Ame.
- Ce voce?! Ce spunea?!
-De fapt, mi-a spus un fel de ….. ghicitoare!
- Ghicitoare?! spusesera toti intr-un glas.
- Suna cam asa!
Ame se aseza mai bine intre sora si prietenii ei, incercand sa-si aminteasca ghicitoarea, dupa care spuse:

                        Frumusetea clipelor ce trec
                           E trecutu-n care ma inec
                       Amintirea mea e un bluestem
                    Ma voi razbuna si-am sa va chem
                         Cu glasul bland al noptii
                      Sa va sarut cu otrava mortii
                   Caci nimeni nu va sti vreodata
                         Secretul ingerului mortii

Yuukina tresari, Mizuuko apropiindu-se fara sa observe pe moment de Keiji care zambi. Ryuku se uita la Yuukina care zise:
- Deci, avem o noua fantoma. Ce stim despre ea?! Nimic! Doar o ghicitoare fara sens!
- Ame, am sa te rog sa-mi transcrii pe o foaie ghicitoarea ca poate o descifrez si aflam ceva!
- Sigur, Keiji-san!
Clopotelul suna. Toti se ridicara:
- Eu trebuie sa plec. Ayuki-chan ma asteapta. Ne vedem …. mai tarziu!
- Sa mergem.
Mersera in clasa. Ora in clasa Yuukinei incepu, profesorul de matematica scriind pe tabla diverse formule si o problema, in timp ce Yuukina era cufundata in ganduri ……..
- Se razbuna pe noi din cauza unei amintiri?! Are un secret pe care nimeni nu-l stie?! Nu are sens!
Profesorul se apropie de ea, trantindu-i pe banca cartea de matematica, trezindu-o la realitate:
- D-soara Nagoyuma, sunt sigur ca puteti rezolva problema de la tabla. Va rog!
- Da, dl! spuse printre dinti, schitand un zambet si trecand la tabla.
Ryuku ofta.
Orele se terminara: Mizuuko plecase mai devreme, deoarecea trebuia sa se intalneasca cu mama ei. Ryuku merse la Keiji acasa ca sa rezolve misterul, iar Yuukina si Ame trebuiau sa se opreasca sa cumpere cele necesare pentru cina. Erau aproape de casa, cand trecuse pe langa Yuukina o fata cu parul alb si o privire trista, dar afisandu-i zambetul diabolic. Yuukina se intoarse brusc:
- A disparut …..
- Ce?! Cine a disparut?!
- Fata care a trecut pe langa mine! Cea cu parul alb!
- Yuukina-chan, esti bine?!
- Nu …. conteaza. Sa mergem!
Ajunsesera acasa. Ame se tranti in pat, in camera ei, iar Yuukina intrase in baie, trantind usa dupa ea. Akeno se aseza pe marginea masinii de spalat, iar Yuukina se scufunda in cada cu apa fierbinte.
- Ame mi-a spus de o ghicitoare.
- Si …. cine crezi ca e?!
- Daca nu dati mai multe detalii, nu am cum sa caut in carte.
In momentul in care intra cu capul in apa, imagini ii trecura fulgerator prin minte : o fata cu parul alb intr-o gradina din spatele unei case plangea, un baiat blond luandu-o in brate si sarutandu-o ….. un baiat brunet ucigandu-l pe baiatul blond de fata cu fata cu parl alb, apoi o ucise si pe ea …… o casa, o camera, o oglinda …. o fata bruneta cazu in genunchi in fata unei oglinzi sparte pe margini, plangea ….. in spatele ei, fata cu parul alb cu un cutit patat cu sange in mana, iar la cativa metri in spate corpul neinsufletit al unui baiat cu parul negru, baiat ce fusese absorbit de vantul venit din oglinda ….. Yuukina iesi la suprafata speriata:
- Ce s-a intamplat?!
- Am vazut-o ….. am avut o viziune …. ea e cea responsabila! spuse ridicandu-se si stergandu-se cu prosopul, in gandul ei: Ame-chan, suna-i pe ceilalti si spune-le ca ne vedem in 10 minute in fata scolii.Repede!
Ame tresari la gandul surorii ei, lua telefonul si incepu sa ii sune pe ceilalati. Se imbracara, grabindu-se povestindu-le Amei si lui Akeno viziunea pe care o avusese. In fata scolii, la poarta toti ajunsesera in acelasi timp:
- De ce ne-ai chemat asa brusc?! spuse Ryuku.
- Am avut o viziune, stiu cine e victima si cine e de vina, dar nu imi amintesc exact locul unde se afla acum responsabilul.
- Da-ne un detaliu!
- O casa …. abandonata …. e o camera unde sta ea mereu la geam, cu o oglinda mare , intuneric, iar oglinda e sparta pe margini ……..
- Sunt multe case abandonate in Tokyo! zise Keiji.
Yuukina se aseza pe ciment, in genunchi, incercand sa isi aminteasca ceva care sa-i duca la locul fantomei. Ame tresari, deoarece auzisese din nou vocea…..
- Vocea ei ….. vrea sa ucida din nou …..
- Trebuie sa ne grabim!
Yuukina tresari brusc!
- Stai putin! Casa abandonata ….. am trecut pe langa ea cand am venit de la Kaon. E casa de pe Strada Iluziei!
- Strada Iluziei nu e la cateva strazi de casa lui Ryuku-san?! intreba nedumerita Mizuuko.
- Ba da si stiu si o scurtatura! Sa mergem!
Parca nu ar fi vrut sa ajunga la casa abandonata: apareau tot felul de obstacole, impiedicandu-i sa ajunga repede. Ajunsesera in fata casei de pe Strada Iluziei : poarta era rupta si ruginita, rupta din balamale, pe jos in curte erau frunze uscate si crengute cazute, iar casa era asa cum o vazusese Yuukina in viziunea ei: abandonata, neagra pe peretii exteriori ca si cum ar fi fost arsa, ferestrele sparte si simtindu-se in jur o miasma ciudata. Ame tresari din nou la auzul vocii care venea de sus. Yuukina o vazu pe fata cu parul alb care disparu de la geam cand un strigat se auzi din casa.
- E cineva inauntru!
- Sa mergem!
In momentul in care intrara in curte, Yuukina, Ame si Akeno simtira fulgerator prezenta fantomei si ca si cum ar fi intrat intr-o alta dimensiune. Vantul isi facu simtita prezenta dupa ce intrara in curte, trantind poarta dupa ei. O bariera se crea in jurul casei, Ame atingand putin si electrocutandu-se usor:
- A facut o bariera ca sa nu mai iesim! spuse Ame.
- Sa intram in casa! spuse Yuukina.
Isi facura putin curaj si intrara in casa, inchinzand  usa care scartaia usor, trantindu-se brusc dupa ce Ryuku intrase ultimul.
- Parca am fi intr-o casa de groaza! aproba Mizuuko.
- Si  a ce pare?! intreba Keiji. E ingrozitor aici!
- Uitati-va si voi! Ce dezordine! zise Yuukina.
Peretii negrii, tablouri rupte, pahare sparte, carti aproape arse, foi galbene insirate, tot felul de lucruri rupte, sparte sau prafuite : ceea ce parea ciudat era ca pe podea in toata casa erau petale de trandafir rosu-inchis cu o miasma nu tocmai placuta.
- Eu sugerez sa ne despartim! spuse Akeno.
Un strigat de sus se auzi, casa clatinandu-se putin.
- Pai …. Yuukina cu Ryuku merg sus, eu cu Akeno umblam pe aici sa vedem ce gasim, iar Mizuuko si Keiji merg in curtea din spate. Bine?!
- Eu cu Ryuku-kun?!  spuse aceasta putin rosie. Nu cred ca …..
- Sa mergem! spuse Ryuku putin nervos, luandu-o pe Yuukina de mana ducandu-se spre scari.
Akeno si Ame o luara prin sufragerie, iar Mizuuko si Keiji mersera prin bucatarie in curtea din spate. Era trecut de ora 6, cerul era senin, desi lumina patrundea partial prin casa abandonata, fiind mai mult intuneric.
- Practic, Akeno-chan ….. noi ce cautam?!
- Trebuie sa vedem despre ce fantoma e vorba.
Yuukina si Ryuku ajunsesera la etaj in fata unui hol ce avea 2 camere si o baie, usile inchise, iar pe dreapta era o scara ce ducea la pod. Se auzi un scatait, ca si cum cineva ar urca, dar …..
- Nu e nimeni!
- Iti aminteste ceva holul ?!
- Nu.
- Luam fiecare camera in parte. Vino!
Una dintre camere avea usa blocata. Incerca Ryuku sa o deschida, dar degeaba. Verificara baia:
- Sange peste tot!
Peretii, tavanul, faianta si gresia erau patate de sange, lucrurile pline de praf si murdare, apa din cada era murdara si nu se vedea clar fundul cazii.
- Ryuku-kun, oglinda e ….
- ….. neatinsa ….
Dintre toate lucrurile murdare si pline de sange, oglinda parea sa fie singura neatinsa : avea desenata pe ea pe margini si centru orhidee. Yuukina tresari brusc, apropiindu-se de marginea cazii, in timp ce Ryuku studia oglinda.
- Scrie ceva pe orhideea din centru ….. sa vad!
Ryuku se apropie de oglinda, iar Yuukina se rezema da merginea cazii cand apa incepu sa se tulbure, Yuukina tipa din apa iesind mainile unui schelet, prinzandu-o pe Yuukina de maini si tragandu-o in cada.
- Ah! Lasa-ma! Ryuku!
- Yuukina!
Ryuku arunca cu o bucata de lemn in mainile iesite din senin, Yuukina dezechilibrandu-se si cazand peste Ryuku pe podea. Se privira in ochi :
- Ryuku-kun …… arigato!
- Esti bine?!
- Da!
- Sa plecam de aici!
Ryuku o lua de mana, iesind din baie. Apa era tulburata, iar din oglinda se vazu chipul fetei cu parul alb. Mizuuko si Keiji nu gasira nimic si nici nu auzira strigatul Yuukinei. Ame si Akeno era in biblioteca, uitandu-se peste niste carti. Akeno cauta in carticica ei aurie un indiciu care sa-i spuna ceva despre fantoma.
- Inca nu?1
- Nu! spuse Akeno rasfoind cartea ……
Ame se aseza pe scaunul de la birou, cautand prin sertare si pe foile si cartile de pe masa, care era pe margini arse si prafuite. Vazu poza unei fete pe birou ……. se uita prin sertare cand descoperi un jurnal prafuit si ars pe margini.
- Ame, ai patit ceva?!
- Am gasit un jurnal …….
- Ce jurnal?!
- Uite?!
In timp ce Ame si Akeno incercau sa descifreze scrisul din jurnalul prafuit, Ryuku si Yuukina intrara intr-una din cele 2 camere de la etaj: usile de la dulap erau deschise, hainele murdare si pline de praf pe jos,insirate, podeaua era umflata probabil de la ploaie, peretii pe margini crapati, patul era nefacut si era o masuta cu o oglinda neatinsa. Yuukine se apropie de oglinda, atingand usor sticla cand din oglinda se vazu interiorul camerei, fata cu parul alb atingand oglinda. O atinse pe fata care-i zambi.
- Ryuku-kun?!
Se intoarse : nu mai era nimeni in camera, era doar ea. Fata din oglinda se ridica de pe scaun si se apropie, venind spre Yuukina. Yuukina vru sa se ridice, dar parca cineva o tinea. Inchise brusc ochii si cand ii deschise, fata a carui reflectie in oglinda nu i se mai vedea, ci doar a Yuukinei, aparu in spatele ei, apropiindu-se cu coltii de gatul ei, ochii ei fiind albi.
- Amintirea mea e un blestem. Ma voi razbuna pentru ce mi-ati facut! spuse strangandu-o de gat.
Yuukina incerca sa se elibereze, dar la inceput era imposibil. Inchise ochii, cu ajutorul telechineziei lua o vaza si o trimise spre fata care se feri, dar disparu urland cand vaza nimerise in oglinda sparangadu-o …… Rasufla usurata:
- Era cat pe ce! Oh nu, Ryuku-kun!
Yuukina se ridica brusc si iesi din camera cand auzi strigatele prietenilor ei, intalnindu-se pe hol cu Akeno si Ame.
- Yuukina!
- Ame! Akeno! Trebuie sa intram in camera asta! Fantoma i-a luat pe Ryuku si ceilalti!
- Am aflat trecutul ei!
- Am gasit pe hol foile lui Keiji, in care descifrase ghicitoarea si cu jurnalul gasit de Ame. Ame aflat cine e fantoma: Marie, fantoma oglinzilor catre Lumea de Dincolo!
Se apropiara de usa blocata. Incercara sa o deschida, impinsera, dar degeaba.
- Dati-va la o parte!
Yuukina se aseza in fata usii. Inchise ochii si apropie mana de usa. Respira adanc. Usa incepu sa se clatine, ca si cum ar incerca sa o deschida. Isi folosea telechinezia ca sa deschida usa. Usa se clatina si mai rau.
- Deschide-te odata! Acum!
Facu un pas in spate, inainta in fata si ca si cum ar da cu ceva in usa, aceasta se deschisese trantindu-se de perete. Intrara si incremenira: Ryuku, Keiji si Mizuuko erau prinsi si imobilizati la podea cu lanturi ce veneau din oglinda mare de pe perete, langa oglinda aparand fata cu parul alb ……
- Lasa-mi prietenii in pace! spuse Yuukina putin nervoasa.
- Prietenii tai vor merge in Lumea de Dincolo!
- Marie, opreste-te! spuse Ame calma.
Marie, fata cu parul alb incremeni cand isi auzi numele pronuntat.
- Taci din gura!
- Marie, nu e nimeni de vina si stii asta!
- Nu ai de unde sa stii!
- Ba stiu. Ti-am citit jurnalul! Scrie tot acolo!
- Taci!!! spuse trimitand o sfera intunecata catre Ame, dar Akeno se puse in fata ei.
- Akeno-chan!
- Aveti incredere in voi si adormiti fantoma pana nu e prea tarziu!
Ceilalti incercau sa se elibereze. Yuukina arunca cu ajutorul telechineziei spre Marie cu diverse obiecte.
- Trebuie oglinda sparta!
- Taci din gura! spuse Marie aparand in fata ei si trantindu-o de perete, din oglinda iesind alte lanturi ce o prinsera pe Yuukina.
- Acum s-a terminat. Veti mri, iar eu ma voi razbuna!
Yuukina incerca sa se elibereze, dar nu putea. Marie radea, cand Ryuku dadu cu o carte spre ea, ea evitand atragandu-i doar atentie.
- Ryuku-kun!
- Yuukina, ai incredere in tine si vei reusi!Promite-mi!
Yuukina il privi pe Ryuku care fusese tras brusc la pocnirea degetelor lui Marie in oglinda impreuna cu Keiji si Mizuuko. Akeno disparu si ea, iar Marie se apropie de fata lui Ame cu un cutit.
- Mori !!!
- Nu asa repede!
- Ce?! Imposibil!
Yuukina se ridica in genunchi trimitand spre oglinda o veioza. Oglinda fusese sparta, un vant puternic creandu-se risipind miasma care-i ameti pe cei din camera. Marie fusese trasa in oglinda a caror bucati de sticla cadeau pe podea. Ryuku si ceilalti fusesera adusi inapoi in camera. Ryuku se trezi si o elibera pe Yuukina de lanturi :
- Yuukina, esti bine?!
- Da. Ti-am respectat promisiunea, nu?!
- Ce bine! spuse fara sa realizeze o lua in brate, Yuukina rosind putin.
Ryuku nu rosi, ci era doar multumit ca scapase cu bine atat ea, cat si ceilalti. Keiji o ajuta pe Ame, iar Mizuuki se rezema de perete. Akeno aparu. Zambira plecand din casa. Cand iesira casa incepu sa se zdruncime, desi nu era cutremur, incet incet casa disparand odata cu curtea si ramanand doar iarba, flori aparute din senin si o mica balta. Ramasesera uimiti, cand Akeno spuse :
- Totul a fost doar o iluzie creata de Marie …… doar suntem pe Strada Iluziei, nu?!
- Ai dreptate! aproba Yuukina zambind.
Urmatoarea zi: Keiji, Ryuku si Mizuuko fusesera invitati la Ame si Yuukina ….. in sufragerie :
- Deci, cum de v-ati dat seama?! intreba Mizuuko.
- Yuukina a avut viziunea, iar noi am gasit in sufragerie, in birou o fotografie cu Marie si un jurnal care ii apartinuse ei, dar pe ultimele pagini erau insemnele unui baiat! zise Akeno.
-Marie intalnise cand avea 17 ani un baiat pe care-l placuse din prima, el se indragostise de ea si isi jurasera ca n aveau sa se desparta niciodata si ca vor trai impreuna pana ce moartea avea sa-i desparta. In clasa lui Marie mai era un baiat care o placea, a aflat de relatia ei cu baiatul ala, Yukito si intr-o zi cand l-a invitat la ea acasa, a venit si baiatul care o placea, Mark si l-a ucis pe Yukito de fata cu ea in camera unde era oglinda mare unde statea si unde ai vazut-o tu, Yuukina ….. si ca sa nu afle politia sau parintii lor, a ucis-o cu lacrimi in ochi pe Marie si a disparut …… Sufletul lui Marie nu s-a impacat cu ideea si si-a vandut sufletul demonilor, trecand de partea lor ….. a devenit o fantoma si l-a ucis la cateva saptamani pe Mark …… de atunci, orice persoana care sufera in dragoste cum a suferit ea, ii apare persoanei respective, face o intelegere cu ea, de unde si semnul care l-ai vazut de pe fata aia de la scoala si ii ucide, apoi le fura sufletele si ii duce in Lumea de Dincolo, la demoni ……..
- Incredibil! spuse Keiji uimit.
- Saraca Marie! aproba Yuukina putin trista. Din cauza unui prost, ea si-a vandut sufletul si si-a pierdut iubirea …….. trist …….
- Fantomele sunt fantome! Nu trebuie sa va fie mila, pentru ca lor nu le e mila de voi! zise Akeno.
- Stiu, dar ………..
- Ploua! zise Mizuuko apropiindu-se de fereastra.
Yuukina se uita la cerul innorat,privind cum picaturile de ploaie cadeau usor una cate una pe fereastra ………. in gandul ei ……..
- Marie ……….. ingerul mortii ………


                                   ~ Va urma ~


Chapter 5 : O zi obisnuita



P.S: Asa arata Marie, fantoma oglinzii spre Lumea de Dincolo : http://i12.photobucket.com/albums/a211/ ... 9/twin.jpg

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#7
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
      Not fear stiu poza si e super draguta .....dar trebuia sa fie cu parul alb si frumoasa Marie asa ca ..cemai .Hmmm de data asta nu m-am speriat ci mai degraba am fost captivata , dar tre sa am un sfat ca doar tre sa comentez , am stat vro 30 de min sa ma gandesc ce sa zic si stiu . Cand sunt tristi sau speriati pers sa intensii mai mult sentimentele si descrierile , mai aprofundat ( dar nici chiar asa ca dupa voi visa mai urat ca de obicei  )E super mijto  si imi place ideea pentru fantoma Marie e asa sweeeeett  Imi place sa citesc ceea ce scri si poezia e marfa rau , singurele mele versuri care le-am conpus vrodata fiind Inima mi-e rece sufletul ma doare Lacrima imi cruge si sunt si penale , e chiar inspirata chestia !  

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - =( =( =( Not fear stiu - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 15.3KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#8
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
Ma bucur k iti place ideea pt fantoma Marie, dar e demon asa k deh ... da sa vezi tu cap 6 ce evil o sa scriu, sper sa nu sperie p kreva :-s

Chapter 5 : O zi obisnuita
                           
                              ~ Cere sfatul prietenilor ~


Soarele palid statea mohorat ascuns printre norii cenusii. Afara ploua, picaturile de ploaie invadand fiecare colt uscat, asternandu-se pe pamantul aproape lipsit d viata si rece asemeni unei perdele de apa. Vantul adia usor, frunzele uscate si maronii cazand una cate una, incet, din copaci. Era o zi obisnuita de toamna.
Liceul Tsukumiyo : poarta de la intrare se inchisese in urma cu 10 minute. Desi inca nu se sunase, Yuukina fusese utima care intra in clasa, profesoara de istorie intrand dupa ea. Elevii se ridicara salutand respectuos profesoara care incepu sa faca prezenta :
- Makeru?!
- Prezent .
- Kozakura Ryuku?!
- Aici! Hei, Keiji! Trezeste-te ca o sa te strige profa! Keiji! spuse acesta in soapta incercand sa-l trezeasca pe Keiji.
- Nagoyuma Yuukina?!
- Aici!
- Watanabe Keiji! Keiji-san nu e prezent?!
Keiji dormea, Ryuku incerca sa-l trezeasca cand profesoara se apropie de el.
- Keiji-san, s-a sunat! Keiji-san !!!!!!
Profesoara striga, trezindu-l pe Keiji. Ceilalti chicotira.
- Dl Watanabe, v-as ruga ca pe viitor la ora mea sa nu mai adormiti! spuse profesoara ducandu-se la catedra.
- Am inteles! raspunse Keiji cu o privire trista si uitandu-se spre locul unde statea Mizuuko, apoi spre cer.
Yuukina observa privirea lui Keiji, apoi observa ca Mizuuko nu era in clasa.
- Dna, profesoara, Mizuuko-chan lipseste astazi?!
- D-soara Hisakawa lipseste astazi deoarece este bolnava. Acum, as vrea sa imi incep ora!
- Da! spuse cu un glas trist Yuukina uitandu-se la banca lui Mizuuko.
Dupa o ora: Yuukina se aseza in banca din fata lui Ryuku.
- Ryuku-kun, Keiji-san, stiti cumva de ce Mizuuko-chan nu a venit la scoala?!
Ryuku isi dadu castile jos si inchise muzica, iar Keiji evita sa o priveasca pe Yuukina in ochi, se ridica si iesi din clasa. Yuukina se uita mirata.
- Ce-a patit Keiji-san?!
- Nu stiu. De cateva zile e asa. Cand l-am intrebat, a zis ca nu are nimic.
- Ma duc sa o vizitez pe Mizuuko-chan astazi. Dar inainte sa aflam ceva …….
Yuukina inchise ochii, concentrandu-se, in gandul ei :

“ Ame-chan, esti ocupata?! Pot vorbi putin cu tine?! Ame-chan! Ame-chan!!!!! “

- Nu !!!! urla Ame dupa ce cazu pe podea cu un teanc de carti cand auzi gandul Yuukinei.
Ayuki se ridica din banca, ajutandu-o pe Ame sa puna cartile in biblioteca din fundul clasei. Chicoti, in timp ce Ame se sterse de praf pe uniforma.
- Nu vad nimic amuzant, Ayuki-chan!
- Da, cum spui tu, Ame-chan!
Ame ofta, aranjand cartile pe rafturi. Inchise ochii, concentrandu-se, in gandul ei:

“ Yuukina-chan, nu mai tipa atata. Calmeaza-te si vorbeste mai rar ca sa inteleg pentru ca nu esti singura care gandeste acum, mai ales la mine in clasa. “
“ Ai dreptate ….. Shiro-san a venit la scoala?! “
“ Pai ….. stai sa vad! “

Ame clipi, intorcandu-se brusc cand nimeri peste cineva care mai avea un teanc de carti. Cazu peste el, pe podea cu cartile insirate. Ayuki si ceilalti se apropiara. Ame se ridica putin, desi inca statea pe el, cand baiatul dadu cartea deschisa de pe fata lui.
- Imi cer scuze, dar nu am vrut si ….. Shiro?!
- Altadata vezi pe unde calci, adormito ….. Ame?!
Ceilalti chicotira. Ame si Shiro rosira putin, ridicandu-se brusc de pe podea. Se uitara unul la altul, dupa care fiecare isi vazu de treaba sa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

“ Ce penibil! Am cazut peste Shiro! “

“ Ce-ai facut?! “

“ Daca vrei sa stii, e la scoala si nu ma pune sa-l intreb ceva ca nu-l intreb nimic pe Shiro!”

“ Bine. Mersi. Mai vorbim, nee-chan!”

“ Bine! “

Ame aranja cartile cu Ayuki cand auzi gandurile celorlalti despre faza de adineaori. Shiro se aseza la biblioteca, cu cartile pastrand o distanta intre el si Ame. Se uitara urat unul la altul :

“ Mereu face asa. Prostutul! “

“ Tot timpl se uita la mine. Parca m-ar hartui! “

Ame se infurie, apropiindu-se brusc de Shiro, aratandu-i pumnul :
- Ce-ai spus?!
- Ce sa zic?! Nu am zis nimic!
- Ah! Am uitat! Ai noroc!

“ Fata asta e complet nebuna!”

- Poftim?!
- Ce?!
Ame vru sa-l ia la bataie, dar profesorul de psihologie intra. Shiro rasufla usurat, Ame trecuse in banca, iar Ayuki chicoti :
- Prostutule! spuse oftand Ame, uitandu-se in alta parte.
Shiro se uita la ea, in gandul lui :

“ Parca mi-ar citi gandurile! “

Ame se uita la el, scotandu-i limba. Shiro ramasese uimit.

“ Ce este un prieten?!
Prietenul este persoana in compania careia poti fii tu insuti ( Pam Brown, n. 1928 ) “

Orele se terminara, elevii iesind grabiti din clase, planificandu-si weekend-ul : era vineri. Ame si Ayuki trebuiau sa mearga la Mall impreuna cu alte colege. Shiro ii arunca priviri suspicioare Amei care ii tot scotea limba. Keiji pleca cu un alt coleg suparat, spunandu-i ui Ryuku ca trece mai tarziu pe la el. Yuukina si Ryuku erau la poarta, uitandu-se uimiti la Keiji:
- Ce-o fi patit?!
- Nu stiu!
Yuukina il privi pe Ryuku putin rusinoasa.
- Eu ma duc la Mizuuko-chan. Vrei ….. sa vii?!
- Imi pare rau, dar am antrenamentele la fotbal. Maine nu vii la bazin?! Avem liber, nu?!
- Oh! Inot! Ba da, vin ….. cu Mizuuko-chan ….. sper!
- Saluta-o din partea mea! Pe curand! spuse Ryuku luandu-o pe drumul opus.
- Pe …. curand! zise Yuukina traversand strada.
O lua printre strazi. Casa lui Mizuuko era aproape de centrul orasului Tokyo: un cartier linistit si destul de dragut. Vila la care statea Mizuuko avea 1 etaj + mansarda si era din lemn, asemanatoare cu cea a Yuukinei. Ajunse in fata usii, apasand pe sonerie.
- Imediat! se auzi o voce din casa.
Deschise usa: era Mizuuko, imbracata intr-o fusta maronie si un pulovar subtirel alb cu maro, papucei in picioare si parul prins cu clame. Yukina zambi .
- Yuukinap-chan ….. eu …..
- Nu trebuie sa-mi explici. Am vrut sa vad cum te simti. Am fost ingrijorata.
- Intra!
Yuukina intra, descaltandu-se de pantofi si luand in picioare o pereche de papuci. Nu parea sa fie nici un membru al familiei cand pe la picioarele ei se plimba o pisica alba, frumoasa si cu ochii albastrii.
- E pisica mea, Yuria!
- Ce adorabila e! zise Yuukina luandu-o in brate.
- Poftim in sufragerie. Ma duc sa fac un ceai!
- Da. Vrei sa te ajut?!
- Nu-i nevoie.
Yuukina se juca cu pisica, in timp ce Mizuuko pregatea ceaiul. Dupa 15 minute :
- Multumesc! spuse Yuukina luand o gura din ceai.
- E fierbinte!
Mizuuko nu parea sa fie fericita si avea un glas trist, era trista, Yuukina zambindu-i:
- Sa nu spui la nimeni de la scoala de ce am lipsit. Stiu ca am mintit, dar …..
- Nu trebuie sa-mi spui asta. Sunt prietena ta si am venit sa vad daca esti bine.
Mizuuko o privi pe Yuukina.
- Ce s-a intamplat?! Care e motivul pentru care nu ai vrut sa vii la scoala?!
- Keiji-kun ……..
Yuukina fu putin surprinsa, apoi zambi asezandu-se pe canapea langa Mizuuko care privea in cana de ceai trista …….
- Am fost acum 2 zile la varul meu care sta aproape de scoala si de parc. Am luat-o prin parc, pe o scurtatura ca sa ajung mai repede. Era trecut de 6. Eram fericita, zambeam si fara sa vreau l-am vazut pe Keiji cu o fata mai mica cu un an, din clasa alaturata. Am vrut sa plec, dar parca ceva ma tinea pe loc. Keiji-kun o privea pe fata care incepuse sa planga si tipase intr-una la el. Nu am auzit bine ce vorbeau, dar ce-am vazut dupa ……. fata a inceput sa dea in el, plangea, apoi a stat ptin in bratele lui si …… si …… l-a sarutat, iar Keiji-kun nu s-a opus ……….
Mizuuko incepu sa planga.
- Nu mi-a venit sa cred! Am plecat plangand! Nu ma simt bine nici acum si nu am mai rezistat sa-l vad prin preajma mea, cel putin nu pana ma calmez si uit ……….
- Mizuuko-chan!
- Nu stiu de ce ma doare in suflet, nu stiu de ce ma gandesc la el cand nu am nici o obligatie …… Eu ….. eu ….. eu ….. dar ma doare cand il vad cu alta fata !!!!!
Mizuuko incepu sa planga mai rau, asezandu-se pe genunchii Yuukinei.Yuukina avea o privire trista, dar afisa acel zambet al ei, in gandul ei :
- Mizuuko-chan !!!
Dupa 20 minute: Yuukina reusi sa o calmeze pe Mizuuko care nu se mai oprea din plans. Shiro aparu si el :
- Tadaima! Ce?! Yuukina-san?!
- Buna, Shiro-san!
- One-chan, ai patit ceva?! spuse apropiindu-se de Mizuuko.
- Nu, Shiro-kun! Sunt ….. bine ….. acum!
- Sigur?!
- Da.
- Ma …. duc …. sus! zise Shiro dupa ce Yuukina ii facu semn sa plece, desi nu stia de ce.
Yuukina isi scoase telefonul mobil din geanta si o suna pe Ame:
- Ame-chan, maine mergem la bazin,nu?!
- Dap! Vine si Ayuki!
- Bine. Vorbim acasa!
- Unde mergeti?!
- Unde mergem vrei sa spui.
- Eu?!
- Mergem amandoua la bazin, sa ne relaxam.In plus avem maine ore la bazin,nu?!
- Da ….. cred ….
- Perfect! Ne vedem maine! Ja ne!
Yuukina pleca, Mizuuko uitandu-se la ea mirata.

Urmatoarea zi : bazinul de inot Karesuwa : cladirea avea 2 etaje, dotata cu vestiare, saliile de curs cu bazinele mari in lugime si o piscina unde se distrau elevii dupa cursuri. Yuukina, Ame, Ryuku, Keiji, Mizuuko, Ayuki si Shiro aveau in comun acelasi hobby: inotul, desi erau impartiti pe grupe si in alte Sali de curs. Profesoara lor era de treaba si destul de draguta : facusera 3 ore de dimineata pregatiri pentru cei care mergeau la concursuri si olimpiade, iar acum se aflau toti elevii la piscina din interiroul cladirii distrandu-se. Ame era in apa cu Ayuki si Shiro, tachinandu-l pe baiat; Ryuku si Keiji jucau volei cu alti elevi, iar Yuukina si Mizuuko erau cu picioarele in apa, pe marginea piscinei .
- O sa ai de gand sa stai aici sau o sa vorbesti cu el?!
Mizuuko rosi, inchinzand ochii :
- Nu ….. vreau sa vorbesc cu el.
Yuukina se ridica, plimbandu-se pe marginea bazinului, iar Keiji se aseza in locul ei, Mizuuko nerealizand pe moment.
- Nu vreau sa zica ca stau si-l urmaresc sau ca ……
- Ce?! zise Keiji intrerupandu-o.
Mizuuko rosi toata.
- Keiji-kun?! Ce cauti aici?!
- Yuukina-san mi-a spus ca nu ti-e bine …. deloc …..
- Ba …. sunt bine! spuse uitandu-se in alta parte.
Keiji o privi.
- Ce-ai vazut tu in parc a fost doar un accident. Fata aia m-a chemat sa o ajut cu tema la algebra, apoi a vrut sa ne plimbam in parc. A spus ca ma iubeste si a inceput sa planga. M-a sarutata ….. dar eu i-am spus ca iubesc pe altcineva. A plecat plangand ……
Mizuuko incremeni, inima batandu-i tare ……….
- Pe altcineva?!
- Da.
Mizuuko lasa capul in jos, parul acoperindu-i fata. Ryuku si Yuukina chicotira. Shiro vru sa intervina, dar Ame sari pe el, bagandu-l cu capul in apa. Ayuki chicoti. Mizuuko se ridica, pleca aproape plangand cu lacrimi in ochii in vestiarul fetelor. Keiji se duse dupa ea. Mizuuko se sprijini de usa vestiarului ei si incepu sa planga. Keiji se opri in fata ei. Mizuuko il vazu :
- Pleaca ….. te rog ….. vreau sa ma schimb!
- Mizuuko-chan ……
Mizuuko, rosie la fata se intoarse spre el, dand cu pumnii usor in pieptul lui. Keiji o privi. Mizuuko dadea, iar el o privea. Plangea, era rosie la fata, inima ii batea tare. Se opri. Statea cu capul pe pieptul lui si plangea.
- De ….. ce?! De ce ….. faci asta?!
- Mizuuko-chan!
O lua in brate, strangandu-o puternic. Mizuuko inceta usor din plans, fiind putin surprinsa de felul cum se purta acum Keiji cu ea.
- Keiji-kun ….. fata pe care o placi …. o sa se supere daca te vede in preajma altei fete …… nu cred ca e o idee buna ……
- Mizuuko-chan, sunt sigur ca nu se va supara …. pentru ca fata pe care o plac sta chiar in fata mea.
- Poftim?!
- Mizuuko-chan, eu …. te plac enorm de mult de cand am venit la liceul asta …. Eu ….. te iubesc!
- Keiji-kun, eu ….
Mizuuko vru sa spuna ceva, dar Keiji o lua usor de barbie privindu-o in ochii ei incenti dupa care o saruta, tinandu-o in brate. Lacrimile cazura, oprindu-se din plans. Inima ii batea tare si era rosie la fata. Nu se opuse, lasandu-l sa o sarute, in gandul ei ……….
- Keiji-kun!
Nimeni nu intrase in vestiar. Mizuuko si Keiji erau in costumurile de baie. Yuukina si ceilalti se stransesera intr-un colt al bazinului, stand pe margine si cu picioarele in apa :
- Oare s-au impacat?! intreba Yuukina uitandu-se spre vestiare.
- Vedem dupa, nu?!
- Daca ii face ceva surorii mele, ii dau doua si …..
Shiro se ridica, indreptandu-se spre vestiar, dar Ame il prinse de mana, ii scoase limba, dupa care il impinse in apa, ducandu-se si ea si stropindu-l :
- Cum spui tu, Shiro-kun! spuse Ame zambindu-i.
Ayuki chixoti. Ryuku se uita la Yuukina. Yuukina il privi, dupa care se intoarse fiind rosie la fata.
- Nu o interpreta gresit. Am facut-o pentru prietena mea, nu pentru altcineva …..
- Nu am zis nimic!
Akeno aparu si ea, dar statea rezemata de geamul de la sala unde se aflau ei. Se uita la ei: erau fericiti, zambeau, se distrau. Akeno privi cerul zicand:
- Oamenii …. au fost ….. sunt …. si vor fi mereu ciudati …………


“ Oamenii supravietuiesc, nu datorita griji pe care si-o poarta lor insisi, ci prin dragostea celorlalti fata de ei. ( Lev Tolstoi : 1828 – 1910 ) “


                                          ~ Va urma ~


Chapter 6 : Angela, papusa fara suflet



P.S: Aceasta e Yuria, pisicutza adorabila a lui Mizuuko-chan ^^
http://i165.photobucket.com/albums/u67/ ... 21/Nya.jpg

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#9
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
Haw sweeeeeettt ! Ce babaloi sunt Mizuuko si Keiji ! Hmmm , dar sweet ! Hihihi acum va fi si mai ineresant , ii culpezi si pe Yuukine si Ryuku ?!   Hmm ,Angela , papusa fara suflet , un titlu trist insa cred ca va fi de spriat . Oke descrierearele si greselile de gramatica si acele citate sunt funny si de efect .Bye now , I have to write .Deabea astept sa citesc cap 6   

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - Haw sweeeeeettt ! Ce ba - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 74.4KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#10
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
O sa ii cuplez, dar later ^^


Chapter 6 : Angela, papusa fara suflet

    ~ Suntem oameni si avem sentimente,  iar asta e mai important ~



Desi trecusera cativa ani de cand familia Brown murise intr-un accident de masina, cei din cartierul japonez Tamekeu erau ingroziti ori de cate ori treceau pe langa casa familiei Brown : cei de la Primarie incercasera sa o demoleze de mai multe ori si de fiecare data cand incercau obstacole apareau si muncitorii se accidentau. Casa era inspaimantatoare : ferestrele erau baricadate cu scanduri aproape putrezite si cu cuie ruginite batute pe margini, din acoperisul aproape lipsit de vopsea lipseau tiglele, iar buruienile si iedera acopereau suprafata de pe pamantul din fata casei al carui gard de fier era ruginit.
Localnicii din cartier spuneau ca vechea casa le inspira frica de cand membrii familiei Brown( dl si dna Brown, fetita lor adoptata, de origine franceza de doar 5 ani, micuta Cosette ) avusesera un accident de masina. Localnicii spuneau ca se aud zgomote ciudade cand treci pe langa casa, iar cei care intrau in casa nu mai ieseau de acolo; in fiecare seara o lumina slaba se vedea de la fereastra din dormitorul micutei Cosette, un scartait d scaun se auzea si vocea unei fetite care canta mereu acelasi cantec. Fusese doar o singura persoana care reusise sa scape din casa, dar care decedase in mod misterios in spital la doar cateva zile : o fata de 18 ani, curioasa si fara frica a spus ca a vazut in dormitor  o papusa ce privea mereu spre geam, leganandu-se pe scaun ….. mereu acelasi cantec :

                                 Astept venirea ta indepartata
                                    In aceasta noapte infumurata
                               Strang la piept doar o amintire
                                   Stralucind a nemurire
                              Apoi, neputincioasa ma cufund
                                    In visul tau profund ….

- Se spune ca fantoma fetei sau papusa de la casa Brown isi alege singura victima, victima aude cantecul de 3 ori, e chemata la casa Brown si acolo se pot intampla multe! spuse Keji tinandu-o in brate pe Mizuuko.
- Infricosator! Nu mai continua, Keiji-kun! spuse Mizuuko.
- Deci …. sa fie vorba de o fantoma?! intreba Ame.
- Akeno-chan ce spune?! intreba Mizuuko.
- Nu am vorbit cu ea inca, dar nu cred ca e vorba despre o fantoma pentru ca o simteam pana acum! raspunse Yuukina.
Clopotelul sunase. Yuukina si ceilalti se indreptara catre clase. Ame nu parea sa fie in toanele ei astazi. Era putin obosita si speriata din cauza povestii spuse de Keiji. Intrase in clasa cand observa o eleva noua, blonda cu parul cret si lung, cu ochii albastri ca cerul.Eleva statea rezemata de catedra cu Ayuki si alte fete. Ame se apropie de Ayuki.
- Angela-san, ea este Ame-chan, prietena mea cea mai buna! spuse Ayuki.
Angela se apropie de Ame care era mai mult decat speriata, intinzandu-i mana si uitandu-se la ea cu ochii ei mari ce afisau a satisfactie, cu un zambet meschin.
- Incantata! Eu sunt Angela, Angela …… Brown. Sper sa ne intelegem bine.
Ame ezita la inceput, apoi ii dadu mana, zambind putin fortata.
- In …. cantata! Eu sunt Nagoyuma Ame. Sper sa …. ne intelegem bine!
Angela o privea pe Ame in continuu. Orele treceau ca si cum timpul ar vrea sa se intample ceva si cat mai repede. Zilele ce urmara erau la fel: elevii plictisiti si asteptand cu nerabdare sosirea vacantei de iarna, doar un lucru parand sa nu se fi schimbat: privirea Angelei si faptul ca o urmarea peste tot pe Ame. La baia fetelor nu era nimeni: Ame se spala pe maini cand Angela intra :
- Buna, Ame-chan!
- Angela …. ce vrei!?
- Eu, nimic. De ce?!
- Ma urmaresti si ai o privire ciudata mereu la mine. De ce?! Ce ti-am facut?!
- Oh, nimic. Ti se pare, draga! zise Angela plecand zambind din baie.
Ame se sterse cu prosopul si se indrepta spre iesire cand auzi o voce. Se opri, inima incepand sa-i bata tare. Se uita in jur: spoturile incepura sa se inchida si sa se aprinda, usile de la toalete se deschideau si se inchideau, apa de la robinete incepu sa curga, iar un vant puternic se simti din spatele Amei facandu-o sa se intoarca : statea acolo la geam o fetita ce semana cu o papusa, blonda cu parul cret si lung, ochii albastri si cu rochita alba pe ea : deschise ochii, privindu-o pe Ame :
- O fantoma! Ce cauti aici?!
- Ame-chan, eu nu vreau sa te ranesc ….. vreau doar sa vii inapoi la mine …. sa ne jucam ….. cum faceam inainte cu tine, Cosette ……
- Cosette?! Sa ne jucam?!Scuza-ma, draga, dar eu am trecut de faza asta. Trebuie sa plec. Pe curand!
Fetita cu chip de papusa afisa un zambet, desi parea trista la inceput :

                                 Astept venirea ta indepartata
                                    In aceasta noapte infumurata
                             
Ame incremeni. Vru sa se miste, dar parca cineva o tinea in loc. Nu putea sa se miste. Inima ii batea tare si tresari cand auzi vorbele, cantecul, amintindu-si de povestea casei Brown :
- Cine …. esti?!

                              Strang la piept doar o amintire
                                   Stralucind a nemurire
                              Apoi, neputincioasa ma cufund
                                    In visul tau profund ….

Papusa se opri, Ame cazand la pamant imobilizata :
- Mai ai 2 sanse ….. daca nu accepti de bunavoie sa ne jucam si nu vii la mine inapoi, nu am alta solutie decat sa te ucid si ar fi tare pacat!
Papusa zambi disparand. Pe fruntea Amei aparu o petala si un cerculet negru la baza. De pretutindeni se auzi:
- Prima petala a aparut. Mai ai 2 petale si ne vom putea juca. Vei veni acasa, dupa atata timp.
Ame tremura toata, nu se putea misca, incercan sa-si caute sora, trimitandu-i in gand vorbe ………


“ Yuukina-chan …… ajuta-ma …… sunt …. la baia de la etajul meu …… repede ….. “

Yuukina tresari, spargand vaza cu fori a carui apa trebuia sa o schimbe. Mizuuko, Keiji si Ryuku se apropiara de ea speriati :
- Ce s-a intamplat?!
- Ame-chan …. e la baie ... are probleme … trebuie sa ...
Yuukina lasa sortul alb si se duse dupa Ame, ceilalti urmandu-o nedumeriti si ingrijorati. Ajunsera la baie cand o vazura pe Ame intr-o balta de apa, inconstienta si cu sange pe frunte. Yuukina o lua in brate plangand, Keiji ducandu-se dupa asistenta :
- One-chan ... ai venit …
- Ame-chan, cine ti-a facut asta?! De ce nu m-ai chemat?!
- One-chan … ea a fost … cantecul … papusa … am auzit cantecul …
Yuukina se sperie, lua o batista si o puse pe fruntea Amei cand observa semnul :
- Ame, cine ti-a facut asta pe frunte?!
- Ea … cantecul ei … one-chan … stai linistita … nu mi-e frica …
Ame adormi. Avea febra si era transpirata.
- Ame?!Ame?! Ame!!!!
Asistenta sosi, Ryuku o lua in brate pe Ame, ducandu-o la cabinet, Yuukina si ceilalti fiind in spate. Asistenta nu vazu semnul de pe frunte, ci doar sangele, bandajandu-i capul si facandu-i injectii. Orele se terminara. Parintii fetelor venira dupa 2 ore si Ryuku ii ajuta sa o ia pe Ame fara sa o trezeasca. Mizuuko si Keiji o insotira pe Yuukina si Ryuku, Ayuki si Shiro plecand acasa dupa ce statura si ei acele 2 ore cu Ame, fiind ingrijorati ca nu isi revenea :
In camera Amei :
- Nu-mi pot da seama!
- A spus de un cantec si de o papusa!
- Cantecul?! Cel care se aude de la Brown?!
- Da …
Akeno se uita in carticica aurie, cu o fata serioasa. Keiji se apropie de fereastra.
- Nu scrie nimic. Trebuie sa-mi informez superiori si sa cer ajutor. Ma intorc repede! Nu faceti nimic fara mine! spuse Akeno disparand.
- Cantecul e blestemat: cine-l aude devine victima fantomei care se presupune ca ar fi in casa Brown : il auzi de 3 ori si ajungi in casa fortat! zise Keiji.
Yuukina statea pe marginea patului, langa Ame.Ryuku se apropie de ea:
- Yuukina, nu crezi ca ar trebui sa mergem la casa aia sa vedem?!
Yuukina il privi cu lacrimi in ochi. Mizuuko se uita la Ame. Fu liniste cateva minute: Ame se trezi brusc cand auzi din nou vocea :
                               

                                 Astept venirea ta indepartata
                                    In aceasta noapte infumurata
                               Strang la piept doar o amintire
                                   Stralucind a nemurire
                              Apoi, neputincioasa ma cufund
                                    In visul tau profund ….


- Nu! spuse Ame ridicandu-se brusc, cu mainile pe cap si lacrimi in ochi de durere. Nu o mai suport! Fa-o sa opreasca!
Yuukina si ceilalti se speriara.
- Ame, ce e?!Ce sa opresti?!
Ame isi puse mainile pe cap, cu ochii inchisi si urland cand din bandajul de pe frunte se observa o pata de sange, sange ce incepu sa curga usor pe fata.
- Sange?!
Ame isi dadu usor bandajul, uitandu-se in oglinda. Toti incremenira cand vazura si o voce se auzi razand :
- Mai ai o sansa …. a doua petala a aparut …. ne vom putea juca mai repede decat crezi. Pe curand, Ame-chan!
Yuukina se ridica enervata, stergandu-se la ochi.
- Lasa-mi sora in pace sau …
- Sau ce?! O sa ma omori?! Nu ai tupeu si nici curaj.Daca vrei sa ma prinzi, ne putem juca. Vino in casa Brown si vedem cine-i curajos si fricos, Yuukina-chan ….
Vocea inceta sa rada, becul de la veioza Amei de pe noptiera pocnind, in camera fiind intuneric. Mizuuko aprinse lumina, mama fetelor intrand cu tava cu ciocolata calda :
- V-am facut o ciocolata calda, ca sa va mai calmati si multumesc ca stati cu fetele mele! E prima data cand Ame-chan are febra asa mare si doarme cand e bolnava. De obicei cand e racita face orice numai sa nu stea in pat.
- Mama!
- Nici o problema, dna Nagoyuma! zise Mizuuko.
- Ma retrag. Pe curand, copii!
Ryuku lua tava, Keiji inchise usa …..
- Deci, ce facem?!
- O luam pe Ame si mergem la casa Brown. E singura solutie!
- Dar Akeno a spus sa stam cuminti pana vine. Cum vom stii sa adormim daca nu stim despre ce fantoma e vorba?!
- Vedem. Ne descurcam. Ame poate auzi oricand muzica si ….
Ryuku o ua in brate, Yuukina fiind surprinsa :
- Ne ai pe noi si ne vom descurca … Nu trebuie sa gandesti asa.
- Ryuku-kn!
Mizuuko si Keiji  aprobara.
- Sa mergem!
Keiji o lua pe Ame in brate, imbracata in trening. Yuukina, Mizuuko si Ryuku coborara pe ramurile copacului din spatele casei unde se afla si camera Amei, iar Keiji si Ame fusesera usor coborati de Yuukina cu ajutorul telechineziei. Tremura putin si era transpirata, aproape ca lesina cand Ryuku o ajuta :
- Nu stiam ca te descurci asa bine cu telechinezia.
- M-am antrenat cu Akeno si Ame. Trebuia sa invat, nu?!
- Sa mergem.
Mersera cu masina tatalui lui Keiji de la servici, ajungand in scurt timp in fata casei Brown din cartierul Tamekeu. Casa era asa cum o descrisese Keiji cand le povesti la scoala prietenilor lui. Soferul pleca, Keiji spunandu-i sa nu zica la nimeni nimic. Ryuku deschise poarta ce avea un lant si lacat ruginit, intrara, Yuukina simtind prezenta fantomei si o miasma ingrozitoare :
- O simt … E aici!
- Fantoma?!
- Da …
Se apropiara de usa, Yuukina aproape ca apasa pe clanta cand aparu brusc in fata ei Akeno, speriindu-i pe toti :
- Am venit! V-am spus sa nu plecati pana nu vin eu! Incapatanati mai sunteti!
- Akeno, sa nu mai faci niciodata asa! Era cat pe ce sa fac infarct! E destul ca suntem intr-o casa sinistra ……
- Scuze, m-a cam luat valul … Oricum, am aflat despre fantoma mai multe lucruri si stiu cum o putem adormi.
- Cum?!
- Fantoma, Angela a apartinut micutei Cosette care a decedat cu parintii ei intr-un accident de masina acum cativa ani. Papusa a prins viata datorita unor demoni si si-a vandut “sufletul” … a facut o intelegere cu demonii sperand ca asa isi poate revedea stapana. Ea crede ca nu a murit, nu vede realitatea si pentru ca ii simte lipsa vrea sa se joace cu orice fata care seamana cu micuta Cosette. Ame seamana probabil cu micuta Cosette si poate ca a vazut-o prin ea pe stapana ei …. daca persoana cu care vrea ea sa se joace nu-i accepta invitatia, il forteaza sa ii auda cantecul si e posedata de ea, adusa aici si aici e omorata intr-un mod ciudat: mai intai se joaca cu victima, apoi o forteaza sa se sinucida sa-si scoata singura inima, inima si sufletul victimei sunt devorate de demonii cu care papusa a facut intelegerea …. ea sta mereu la geam si isi asteapta stapana ….
- Cum o putem adormi?!
- Pai, daca imi aduc aminte bine ….. singura modalitate e sa desenezi un triunghi in camera in care se afla, triunghi cu sangele victimei, pui in fiecare colt o lumanare se creeaza o bariera si spui incantatia ……

“ Angela, din acest vis profund te trezesc, asteptarea ta a luat sfarsit. A venit vremea sa te intorci la locul de unde ai venit. A venit vremea sa adormi!”

- E simplu!
- Nu chiar!
Ame incepu sa se miste, simtind aura intunecata din preajma casei. Yuukina intra in casa, casa fiind destul de ordonata si curata ca si cum cineva ar locui in ea, singurul lucru era ca era intuneric si era luminata de afara. Era o casa veche, plina de praf, dar nu era nimic rupt sau spart. Inchise usa cand lumina se aprinse pe holul unde se aflau, o voce de pretutindeni auzindu-se ….
- Bine ati venit in casa familiei Brown. Speram sa va placa micul tur si sa va simtiti bine. Simtiti-va ca acasa, dragi musafiri!
- Dragi musafiri?!
- Ii arat eu ei musafiri!
Ame urla de durere, cazand din bratele lui Keiji pe podea din cauza vocii cand auzi din nou cantecul asurzitor ce nu ii dadea liniste ….
- Nu mai vreau … opreste-o …… nu mai suport …. Nu!!!
Ame tacu dintr-o data, aplecandu-se la podea. Yuukina se apropie de ea cand Ame o zgarie pe mana cu un cutit aparut din senin, ochii ei parand goi si fiind posedata. Yuukina se dadu cativa metri in spate, fiind socata:
- Ame-chan, ce faci?!
Ame se ridica usor, indreptandu-se spre scara. Yuukina vru sa se duca dupa ea, dar in jurul lor aparura din senin o multime de papusi si jucarii de plus cu cutite, lanturi si tot felul de lucruri daunatoare.Mizuuko se apropie de Keiji, Ryuku se aseza langa Yuukina.
- Ce sunt astea?!
- Nu suntem la T.V … totusi …
- Angela, nu meritam asa o primire din partea ta ….
- Oh, ba da, Yuukina-chan, sunteti invitatii speciali … vremea voastra a sosit!
Yuukina arunca papusile si jucariile de plus ce se apropiau de ea si prietenii ei la perete cu ajutorul telechineziei, Akeno isi folosea toiagul distrugand jucariile de plus, iar ceilalti cu ce apucau ….. Ame urca spre camera micutei Cosette, plutind in aer ….
- Ame-chan!
- Yuukina, du-te dupa ea. Ne descurcam noi aici! spuse Ryuku
- Sunt eu cu ei, du-te pana nu e prea tarziu! zise Akeno
Yuukina le multumi plutind in aer cu ajutorul telechineziei. Ajunse in scurt timp in camera desi ii mai apareau papusi in cale pe care le tranti la perete rapid. Intra in camera :
- Ame-chan …. Angela!
Lumina era aprinsa: la fereastra era un scaun pe care statea micuta Angela, cu zambeutl pe buze si cu un iepuras de plus alb in mana, iar langa ea, pe podea era Ame cu jucarii in mana, jucandu-se asemeni unui copil mic si cu cutitul la indemana. Camera era plina de jucarii, cu tot felul de papusi si jucarii de plus, vopsita in culori calde :
- Yuukina-chan, ai venit sa te joci de bunavoie …. Ce bine, asa ne vom juca impreuna pentru totdeauna.
- Imi pare rau ca trebuie sa-ti deranjez buna dispozitie de a te juca, dar am venit sa o iau pe Ame si nu plec fara ea!
- Foarte bine!
Angela ii ordona Amei sa o atace pe Yuukina, indreptandu-se spre ea, Yuukina ferindu-se cu lacrimi in ochii, orice numai ca sa nu isi raneasca sora.
- Ame-chan, sunt eu sora ta …. Yuukina.
Ame nu raspundea, ochii ei erau goi … o ataca cu cutitul, desi se ferea, cand din pamant iesisera maini, mainile demonilor cu care facuse Angela contract. Yuukina reusi sa scape zgariindu-se putin din cauza atacului Amei si se aseza in centru :
- Ce faci?!
- Nu se vede?! Desenez! spuse Yuukina calma.

Yuukina se pata putin cu sangele Amei cand o ataca si o nimeri in umar,facu pe centrul camerei un triunghi cu sangele de la Ame, puse in fiecare colt cate o lumanare pe care o avea in rucsac de la Akeno primite, aprinse lumanrile creeandu-se o bariera in scurt timp. Angela se mira, fiind putin speriata. Ame se aseza langa ea :
- Asta nu e un triunghi oarecare ….. asta e ….
- Dap si nu am nici cea mai mica indoiala sa il folosesc ca …. sa te adorm!
- Nu vreau sa dorm! Nu acum!
Angela crea un vartej din vartej aparand mii de ursuleti si jucarii de plus, Ame fiind si ea prin multimea de papusi ce se indreptara la ordinul Angelei ce aproape ca plangea sa o atace pe Yuukina. Bariera se activa, jucariile de plus neputand sa o atinga. Yuukina zambi asezandu-se pe centrul triunghiului, cu picioarele departate si cu mana indrpetata spre Angela :
- Angela-chan … cred ca ar trebui sa te culci devreme astazi … Noapte buna! spuse Yuukina din mana ei iesind o sfera luminata inconjurata de aura ei spirituala cand spuse ….  Angela, din acest vis profund te trezesc, asteptarea ta a luat sfarsit. A venit vremea sa te intorci la locul de unde ai venit. A venit vremea sa adormi!

Sfera se duse spre Angela, nimerind jucariile ce se pusera in fata ei, camera luminandu-se cand o atinse pe Angela. Ame si Yuukina canzura la pamant, jucariile de pe hol cazand la pamant …..
- Au reusit! spuse Ryuku.
- Da!
Dupa cateva minute: Yuukina se trezi, se ridica luandu-o pe Ame in brate: semnele ii disparusera, nu mai avea febra, era bine …. Ame deschise ochii:
- Tadaima ….
- Okaeri nasai, nee-chan!
Yuukina planse, luandu-o in brate. Privi spre scaunul unde statea micuta fetita papusa: acum se afla o papusa ce semana la fel cu fetita si cu un gol in zona inimii :
- Si-a vandut sufletul si inima demonilo pentru ca isi astepta stapana!
- Saraca papusa! O simteam trista cand ma poseda!
In cele din urma coborara, inchinzand usa si lumina, lasand papusa pe scaun la fereastra, papusa ce avea pe chipul ei de portelan o lacrima ….. Ryuku si Keiji le ajutara pe fete ….. plecara din casa abandonata
- Imi pare rau pentru Angela …. biata Cosette …..
- Da.Cine-ar fi crezut ca pana si o papusa are sentimente?!
- Sa mergem acasa!
Plecara. Casa nu mai avea lumina aprinsa, dar luna indrepta lumina spre scaunul unde statea papusa ….  se auzi un cantec din camera micutei Cosette, de pe chipul papusii cazand inca o lacrima ……


                                 Astept venirea ta indepartata
                                    In aceasta noapte infumurata
                               Strang la piept doar o amintire
                                   Stralucind a nemurire
                              Apoi, neputincioasa ma cufund
                                    In visul tau profund ….



Chapter 7 : Incantatia diavolului : ritualul negru



P.S: Cam asa arata papusa Angela : http://i203.photobucket.com/albums/aa90 ... etome1.png

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#11
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
:| Stiam eu , o sa fie trst ,  ( E super mijto , iar povestea  edin ce in ce mai interesanta. My favourite Ame -chan  epusa in valoare aici sow im am so happy   Cap 7 suna cam ..ah..creeepy , pe asta in mod sigur il citesc noaptea Can weith to see it 

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - | =( Stiam eu , o sa - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 23.1KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#12
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
E trist capitolul 6 O_O ?!
Mie nu mi se pare asa trist
E din ce in ce mai interesanta?! Well ...... va fi dupa capitolul 17 zik eu mai vedem ^^ ma bucur k iti place
Ame e favorita ta?!
Stai sa vezi k e pusa in val si in cap 7 Ame ........ sa vdm dak e asa creepy chapter 7 ^^



              Chapter 7 : Incantatia diavolului : ritualul negru

                    ~ Un prieten drag are nevoie de ajutor !  ~


Era trecut de ora 19:30 : se inserase : cerul era acoperit de norii intunecati, nepermitandu-le stelelor si lunii sa-si arate lumina si sa vegheze asupra lumii in aceasta noapte : ploua : Yuukina statea rezemata de geam, imbracata intr-o pereche de pantaloni de trening negrii si un tricou alb, cu parul desprins : privea cum picaturile de apa se prelingeau pe fereastra camerei ei. Era trista si se vedea ca plansese din cauza rimelului intins din cauza lacrimilor inocente. Din cand in cand se mai uita spre birou la ceas, iar in mana avea o fotografie pusa intr-o rama maronie : o poza in care se aflau 2 persoane intr-un parc; zambeau : era o fata cu parul lung bruneta si ochii negri si un baiat brunet si ochii caprui: Yuukina intorsese fotografia, pe spate fiind scris cu diverse culori :

                                          Imi amintesc de tine
                                           Stateai in fata mea
                                        De-ajuns doar o privire
                                          Sa n-o pot uita.

                                        Cu bratele amandurora
                                          Vreau sa te regasesc
                                        Sa fii din nou alaturi
                                           E tot ce-mi doresc.

                                      Cu gandul pret de-o clipa
                                         Sa te inteleg am vrut
                                      Dar sa te pierd pe tine
                                        Nicicand nu am crezut …..

“ In ziua in care-ai decis sa pleci ai luat cu tine si o parte din mine. Nu te voi uita niciodata, Aki. “

                                                                 4 octombrie 2003

Lacrimi cadeau pe scrisul de pe spatele fotografiei, Yuukina incepu sa planga strangandu-si pumnii de durere in suflet si simtindu-se vinovata de cele intamplate acum 4 ani. Ame, care tocmai iesise din baie intra in camera Yuukinei, impreuna cu Akeno, cand o vazura pe Yuukina plangand. Akeno se grabi la ea, iar Ame se rezema de usa cu o privire trista :
- Yuukina, ce s-a intamplat?! intreba Akeno ingrijorata/
- Nimic! spuse Yuukina ascuzand poza si stergandu-se la ochi.
- Yuukina ….
- One-chan, o sa stai toata viata ta asa?! Nu o sa te mai apropii de nici un baiat din cauza lui Aki-san?! O sa plangitoata viata de ziua ta in loc sa te bucuri?!
- Taci …. din gura! spuse Yuukina rezemandu-se de perete.
- Nu rezolvi nimic daca stai asa o data pe an, deparca ar fi un obicei sau o traditie!
- Taci! spuse Yuukina ridicandu-se.
- Trebuie sa realizeze odata ca el s-a dus si ca tu nu ai nici o vina! S-a intamplat pentru ca asa a fost sa fie si tu nu ai nici o vina! Nu vreau sa te mai vad asa. Mai sunt si alti baieti care ….

Trosc !!!!

Akeno si Ame imcremenira : Yuukina tocmai ii daduse o palma surorii ei pentru felul in care vorbise. Palma data de Yuukina se observa pe fata Amei care era acum rosie pe partea unde primise palma. Parul Yuukinei ii acoperea fata si avea privirea spre podea. Akeno se apropie de Ame care se uita la Yuukina mirata :
- One-chan … prima data cand dai in mine … din cauza unei prostii?!
- Aki-kun nu e o prostie! Nu-ti permit sa vorbesti asa de el cand stii foarte bine cum s-a intamplat!
Ame se uita inca odata la Yuukina, dupa care se indrepta cu lacrimi in ochi in camera ei, Akeno ducandu-se dupa ea. Yuukina tranti usa, inchise lumina si se ghemui in pat cu fotografia in fata :
- Gomenasai …. nee-chan …. Aki-kun!
In cele din urma adormi cu mana pe fotografie. Fulgerele luminau camera Yuukinei cand se vazu la perete, in fata patului Yuukinei profilul unei persoane : o fata imbracata in negru, cu o pelerina neagra, cu parul negru si ochii negri si cu un zambet meschin pe fata ce-i scoteau in evidenta coltii. Fulgerele erau insotite de tunete … fata disparu din camera Yuukinei.

Urmatoarea zi : Ame, dupa ce-si revenise din micul soc datorita primei palme date de sorai ei de cand se nascuse, ii povesti despre incidentul de acum 4 ani lui Akeno care ramasese surprinsa si nu-i venea sa creada :
- De fiecare data cand se apropie ziua ei e asa. Nici nu ai zice la cat de vesela e ca are o temere de care nu poate trece. N-a povestit la nimeni din afara casei de frica sa nu o creada lumea responsabila, desi nu a fost vina ei! erau cuvintele Amei pe care Akeno si le aminti de dimineata cand le vazu pe fete plecand la scoala separat ….
Ajunsi la scoala, Ayuki o intampina pe Ame, o saluta pe Yuukina care-i raspunse indiferent si trecu pe langa sora ei fara sa zica ceva. Yuukina intra in clasa, Ryuku, Keiji si Mizuuko fiind in clasa: se aseza in bancai ei fara sa-i salute pe prietenii ei ca de obicei, lucru care o surprinse pe Mizuuko ce se apropie de banca ei :
- Yuukina-chan …. ohayo gozaimasu!
- Ohayo …
- Ai patit ceva?! Esti bine?!
- Nu e treaba ta!
Mizuuko fu surprinsa de raspunsul ei. Profesoara de geografie intra in clasa. in timpul orei, Mizuuko comunica cu Ryuku si Keiji prin biletele fiind ingrijorati de comportamentul Yuukinei. In pauza, Yuukina iesise din clasa, iar Mizuuko si baietii se dusesera la clasa Amei.
- Ame-chan, te cauta niste elevi de la clasa a XII aA! zise o colega.
- Arigato, Himiko-san! Vin repede, Ayuki-chan!
Ame iesi, ducandu-i pe Mizuuko, Ryuku si Keiji intr-un colt mai retras, pe scarile ce duceau catre Sala de Festivitati si unde nu era de obicei nimeni.
- Ame-chan, Yuukina se poarta cam ciudat. E totul in regula?!
- Nu pare in apele ei!
Ame se uita in alta parte. Mizuuko, serioasa zise :
- Ame-chan !
- E din cauza faptului …. ca se apropie ziua ei!
- Ziua ei?! Cand?! intreba Ryuku surprins.
- 4 octombrie …
- Peste 2 zile?! Ce ne facem?! zise Keiji.
- Nu va grabiti sa-i cumparati pentru ca ea nu-si mai serbeaza ziua de 4 ani!
- De 4 ani?! De ce?!
- S-a intamplat acum 4 ani, chiar in ziua in care implinea 14 ani : trebuia sa se intalneasca cu un coleg de-al ei la scoala, Aki-san pe care-l iubea si vroia sa-i spuna ce simte pentru el chiar de ziua ei, indiferent de ce avea sa raspunda ei; ajunsese mai tarziu, Aki-san era la scoala : Yuukina, fericita si zambareata a traversat strada fara sa verifice; o masina se indrepta cu viteza mare, Yuukina era atenta la Aki, Aki-san a vazut si a alergat dupa ea, masina i-a lovity pe amandoi si pentru ca el s-a pus in fata ei, ea a scapat cu cateva zgarieturi si rani, dar el a murit nu inainte de a-i spune ca o iubeste … Restul vi-l puteti imagina!
- Saraca Yuukina-chan! spuse Mizuuko stergandu-se la ochi.
- Cine-ar fi crezut ca Yuukina, la cum o stim noi, are asa o temere! zise Keiji luandu-o pe Mizuuko in brate.
- Yuukina! spuse Ryuku apropiindu-se de geam.
Yuukina intrase la baia fetelor. Nu era nimeni. Se spalase pe maini si fata, dandu-si cu apa cand in oglinda ii aparu o fata. Se intoarse si nu era nimeni. Apoi o vazu: statea rezemata de usa, langa fereastra, cu mainile incrucisate si cu o pelerina neagra pe ea. Isi dadu gluga jos. Yuukina se sperie, sprijinindu-se de chiuveta.
- Cine … esti?!
- O eleva noua … Incantata, Yuukina-sama!
- De unde stii cum ma cheama?!
Fata cu parul negru se apropie brusc de Yuukina care ii simti aura demonica, dar “ uita “ cand fata puse mana pe umarul ei.
- Ce vrei?!
- Am venit sa te ajut. Sa te scap de acel trecut care te macina.
- Nu ai cum sa ma ajuti!Lasa-ma in pace! spuse indreptandu-se spre iesire cand …
- Nu ai vrea sa-l revezi pe Aki-sama?! Nu ai vrea sa-ti indrepti greseala pe care ai facut-o acum 4 ani?! Eu te pot ajuta! spuse fata aparand langa ea.
- Aki-kun …
O lacrima ii cazu pe obraz. Fata trecu mana peste ochii Yuukinei hipnotizandu-o si stergandu-i ochii cu o batista neagra cu un semn pe marginea ei.
- Ce … trebuie sa fac?!
- Asa mai merge : daca vrei sa-ti revezi colegul trebuie doar sa faci un ritual, iar dorinta ti se va indeplini in 6 zile.
- In 6 zile?! Ce ritual?!
- Poftim! spuse fata dandu-i din buzunarul de la pelerina o oglinda de marime medie, cu rama si sticla neagra, pe rama fiind niste semne.
- O oglinda?!
- La orice ora, de preferabil noaptea, trebuie sa pui oglinda in jurul unor lumanari aprinse; fa-ti o taietura la mana dreapta si varsa-ti sangele deasupra oglinzii; spui dorinta si ti se va indeplini in 6 zile … tadashi … daca spui la cineva de oglinda, ritual sau dorinta vei fi blestemata. Daca  te razgandesti si vrei sa rupi intelegerea noastra, trebuie doar sa te duci la cimitir, sa desenezi o pentagrama cu propriul tau sange, pui oglinda in pentagrama, lumanari pe margini si spui incantatia :

“ Cer anularea intelegerii cu Nemura “

- … si se termina totul, dorinta se anuleaza. Totul ramane la alegerea ta! Pe curand!
Yuukina isi reveni din transa, cazu in genunchi, fiind trista cu oglinda in mana.
- Exista si un dar … Patetic! Sa ma inteleg cu o fata care crede ca exista solutie la problema mea!
Seara : acasa la Nagoyuma : Ame trecu pe langa Yuukina, simtind o prezenta ciudata, Akeno ducandu-se la Ame. Yuukina incuie usa la camera ei, creand o bariera in interiorul camerei ei. Isi adusese aminte de vorbele fetei de la scoala, scotandu-si oglinda din ghiozdan si uitandu-se la poza in care era Aki :
- Nu-mi pasa ce se intampla cu mine. Tu esti mult mai important, Aki-kun!
Inchise lumina, stergandu-se la ochi de lacrimile inocente : puse oglinda neagra, in jurul unor lumanari aprinse : sparsese paharul cu ajutorul telechineziei luand o bucata de sticla in mana : inghiti in sec, inchise ochii in timp ce-si facea o taietura la mana dreapta sub forma de cruce : puse mana deasupra oglinzii, lasand sangele sa curga, picatura cu picatura : odata intrat sangele in oglinda, facuse intelegerea cu fata, oglinda emanand o aura intunecata creand un mic vartej : cerul se intuneca brusc, fulgerele si tunetele sintindu-se, luminand partial camera Yuukinei si speriindu-o pe Ame care statea la fereastra :
- Vreau ca Aki-kun sa … reinvie! Vreau ca totul sa revina la normal!
In momentul cand rosti dorinta, fata aparu si disparu brusc din camera Yuukinei, din oglinda observandu-se un sarpe ce iesea brusc, muscandu-o pe Yuukina de mana in locul unde facuse taietura : Yuukina incremeni, avand ochii deschisi, inima batandu-i tare : sarpele disparu, oglinda reveni la normal, lumanarile se sitnsera : Yuukina se ridica usor, dar incepu sa urle de durere cand pe tot corpul ii aparura rani si taieturi aanci, dandu-i sange ca si cum ar taia-o cineva cu sabia. Ame si Akeno o auzira, grabindu-se spre camera Yuukinei. Ame vru sa deschida usa …
- E blocata!
- Nu. A pus o bariera! Rupe bariera!
- Da! zise Ame asezandu-se in fata usii, cu ajutorul puterilor spirituale desfacand bariera.
Yuukina folosi telechinezia si ascunse sub pat lumanarile si oglinda, acoperindu-le cu o patura subtire, asezandu-se pe scaun si facandu-se ca scrie, amintindu-si de vorbele fetei :
- Yuukina, am auzit urlete! Esti bine?!
- De unde ai ranile astea?! Esti plina de sange!
- Pleaca! spuse Yuukina scuipand sange. Lasa-ma!
Yuukina se ridica, tremurand toata cand incepu sa aiba ameteli, cazu inconstienta pe podea, inconjurata de o balta de sange. Fata aparu zambi ironic si disparu, dar Akeno simti si-si dadu seama ca ceva nu era in regula. O dusesera la spital, desi parintii nu-si explicau motivul pentru care se taiase. Se afla in sala, dormea, plina de bandaje pe tot corpul. Ryuku, Keiji si Mizuuko venira si ei. Parintii le multumira celor 3 pentru venirea lor. Intrara in sala, sotii Nagoyuma ducandu-se la cabinetul doctorului. Ryuku puse mana pe mana bandajata a Yuukinei, Mizuuko puse florile in vaza de pe noptiera :
- Ame-chan, ce s-a intamplat?! intreba Mizuuko.
- Nu stiu : am auzit-o tipand, avea bariera in camera si dupa ce am desfacut am gasit-o cu rani si zgarieturi pe tot corpul si intuneric in toata camera.
- Nu stiu sigur, dar am simtit o prezenta ciudata in toata casa! zise Akeno.
- O fantoma?!
- Nu cred, un demon mai degraba, dar daca nu stiu nimic despre el nu vom sti cum sa scapam.
Ryuku o privi pe Yuukina care incepu sa se miste brusc deoarece visa si ii apareau alte rani si zgarieturi patand bandajele cu sange. Keiji se duse dupa doctor.
Trecusera cateva zile : prietenii Yuukinei statura cu ea de ziua ei la spital. Isi revenise dupac ateva zile de cand fusese adusa. In aceste 5 zile de cand facuse intelegerea, Yuukina avea cosmaruri si ii apareau in continuu zgarieturi pe corp, vedea numai demoni si avea impresia ca cineva o urmareste. Parintii fetelor nu mai puteau observa noile zgarieturi din cauza iluziei create de Akeno. Pentru ca credeau ca Yuukina e mai bine si se odihnea acasa, parintii fetelor plecara intr-un sat din apropierea orasuui Kobe, deoarece mama dl Nagoyuma nu se simtea bine. Sotii Nagoyuma ii dadu voie Amei sa ii lase pe prietenii ei sa ramana peste nopate sa aiba grija de Yuukina. Era aproape miezul noptii. Yuukina se trezisese brusc din cauza cosmarului si vazu sange pe tot patul de la rani, speriindu-se de crucea de sange pictata pe peretele din fata ei unde scria cu rosu :

           Aici vei fi pusa tu, in curand, daca mai sufli o vorba cuiva !

Yuukina il vazu pe Ryuku langa patul ei, dormind. Il privi, vru sa-l atinga, dar ezita. Se ridica, luandu-si bluza de trening si iesi din camera, ducandu-se dupa lumanari si avand oglinda cu ea. Lua un taxi si se duse la cimitirul de la iesire din Tokyo.
Cand ajunse nu paru prea incantata, dar din cauza cosmarurilor vru sa anuleze intelegerea, amintindu-si ce are de facut : intra in cimitir, uitandu-se la mormintele si crucile din jur : desena o pentagrama cu sangele ei, puse lumanarile aprinse pe margini, puse oglinda pe centru in interiorul pentagramei si lua o piatra neagra sclipitoare primita de la fata aia. Ridica piatra :
- Cer anularea intelegerii cu Nemura! spuse indreptand cu viteza piatra spre oglinda ca sa o sparga, avand ochii inchisi.
Incepu sa ploua, tunetele insotite de fulgere facandu-si aparitia. Vantul batea tare. Aproape ca atinsese oglinda sa o sparga cand Ryuku aproape respirand o opri, tinandu-o strans de mana in care avea piatra si avand o figura serioasa.
- Ryuku-kun …. cum ai ….
- Akeno ne-a spus despre ce fantoma e vorba cand a vazut oglinda neagra de sub patul tau, cand te-am adus de la spital. Daca spargeai oglinda aia, sufletul iti mergea direct in Iad, iar Nemura iti devora inima. Asta vroiai?! Doar ca sa-l revezi pe Aki-san?! spuse Ryuku serios si suparat.
Yuukina incremeni cand ii vazu pe toti venind in graba. Ame cazu in genunchi in fata ei, o lua in brate plangand :
- One-chan …. puteai sa imi spui! Nu trebuia sa faci asta!
Akeno simti prezenta Nemurei creand o bariera in jurul celor 5 prieteni. Sange incepu sa curga din ranile Yuukinei. Nemura isi facu aparitia.
- Mai sa fie ….. mai multi oaspeti pe teritoriul meu . Ma bucur sa te revad, Akeno-san!
Akeno scasni din dinti.
- Nu avem ce discuta, Nemura! Pleaca!
- De ce?! Am venit sa iau sufletul Yuukinei pentru ca a incalcat pactul si-a spus despre intelegerea noastra! Yuukina stie foarte bine asta!
Ryuku o lua pe Yuukina in brate, inconstienta, itandu-se urat la Nemura:
- Nu ii iei sufletul …. nu te voi lasa!
- Sau ce?! Ma adormi?!
- Nu se stie … Uita-te mai bine!
- Ce?! Imposibil!
Nemura amuti : statea in interiorul unui patrat magic, cu lumanari aprinse pe colturi, patrat desenat de Mizuuko si Keiji, Ryuku si Akeno distragandu-i atentia in tot acest timp. Ame se ridica zambindu-i, avand in mana o amuleta neagra cu alb.
- Dar cum?! Va simteam?!
- Akeno-chan se pricepe la iluzii …. are succes si la oameni, dar si la fantome sau demoni ca tine!
Mizuuko si Keiji se asezara langa Ame si ceilalti. Akeno rostea o incantatie cu mainile incrucisate, Ame indreptand amuleta catre Nemura zicandu-i multumita si cu zambetul pe buze, in timp ce din amuleta iesea o aura luminata :
- Nemura, intoarce-te in lumea de unde ai venit. Nemura, dispari din aceasta lume!
Nemura fu inconjurata de aura luminata, disparand si trimitandu-o in lumea de unde venise. Locul in care statu fu cuprins de flacari. Ranile si zgarieturile Yuukinei se oprira, incepand sa se vindece singure. Semnul de pe mana care reprezenta intelegerea cu Nemura disparu. Toti rasuflara usurati … acasa la fete : a doua zi :
- Te-ai trezit?! spuse Ame.
Mizuuko veni cu o tava cu micul dejun, iar Ryuku si Keiji venira cu flori si o cutiuta colorata. Yuukina se uita surprinsa :
- Imi pare rau ca v-am cauzat probleme! Imi pare rau ca am dat in tine, Ame-chan! Imi pare rau ca v-am ignorat, dar ….
- Yuukina-chan! zise Mizuuko calma. Ame-chan ne-a spus despre tine si Aki. Nu ai fost tu de vina. S-a intamplat. Trebuie sa treci peste asta. Timpul trece – toate sunt trecatoare. Te-am inteles pentru ca ne esti prietena si te iubim mult!
- Mizuuko-chan! Gomenasai! spuse plangand.
Ryuku se apropie de ea, stergandu-i lacrimile si dandu-i o cutiuta colorata : o deschisese mirata si vazu un lantisor din aur cu o inimioara in care era o poza cu toti prietenii ei si Ame : Yuukina incepu sa planga luandu-i in brate pe toti :
- Minna … arigato …. Best friends 4 ever !

     
                                            ~ Va urma ~


Chapter 8 : Asistenta Mortii : razbunarea


P.S: Asta e Nemura :
http://i224.photobucket.com/albums/dd14 ... rkgirl.jpg

Asta e Aki-san : care va aparea nush sigur later poate asa episodic, nush ink ^^
http://i224.photobucket.com/albums/dd30 ... oreman.jpg

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#13
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
Oo nui de mirare ca Yuukina era indragostita de el  Nice!Se pare ca Ami si Yuukina sunt personalitati total diferite.Uau 4 octombrie , bene ca nu 5 octombrie Spunemi ca Asistenta nu va avea acee cu care esxtrage sange pz plz , e singurul lucru in afara de operati de care ma tem la doctori     

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - Oo nui de mirare ca Yuu - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 45KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
#14
Yuki4ver
Eternal Angel ~ Admin ~
Din: From ... an unknown world ...
Postari: 3031
well nush cine e ami la tine poate aki dar ma rog probabil greseala d tst ^^ anyway poate il pun later spre ultimele cap sa il reinviu si nush vad eu
yuukina well in love of him ......... later vedem dak vor ramane togheter sau nu suspans
cap urmator il scriu maine dupa c vin din carrefour
sau vineri nush k am multe d facut si timp putin :d
anyway cap urmator e total diferit d cel vazut in ghost stories, asistenta din pov mea nu e asa buna ca aia din serie e total diferit si alte circumstante
veti vedea
^^

_______________________________________


Time is passing by, so am I ...

Luv ya, Wu Chun  ^_^
U are the best !!!!!!

FahRenHeit fan 4 ever ....
 
   
#15
crazy_angel
Moderator
Postari: 2125
Dar plz, nu o face asa infricosatoare ca dupa o sa ma gandesc numai la fantome si iar am sa ma uit prin camera tooata noaptea  Can ziceam ca Ami si Yuukina sunt personalitati diferite chiar despre Ami ziceam , nu stiu mi-e mi se par diferite ! Poate doar am inpresia , u sti mult mai bine caci sunt pers tale  Deabea astept next chapter

~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina - Dar plz, nu o face asa - Fan Fiction
~ Yami no Sekai ~Durerea ce naste speranta:Intunericul ce naste lumina – poza de crazy_angel, in Fan Fiction · 31.6KB


_______________________________________


ξn mai bat clopotele morţii
frunze se coboară din copacul vieţii
rβnd pe rβnd se mai aprinde-o lumβnare...
singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim...

ξn mai bat clopotele morţii -
"rugaţi-vă să nu vă crească aripi" -
căci s-au deschis prea multe lacăte
prin lacrimi...
 
   
Pagini:  1 2 3  
Mergi la